Marin Sorescu

CASA

Vreau să-mi fac o casă

Cît mai departe de locurile

Pe care le cunosc.

Cît mai departe de muntele

Din care ies veveriţe dimineaţa

Ca apostolii dintr-un ceas

Naiv din cale-afară.

Să nu fie nici pe ţărmul

Acelei oboseli albe

De unde aş putea să văd prin fiecare fereastră

Cîte un solz smălţuit.

Cunosc şi toate tertipurile

Cîmpiei,

Ce mai poţi aştepta de la ea

Cînd dă drumul noaptea la iarbă şi la grîu

Să-ţi crească prin coaste, prin tîmple ?

M-aş plictisi oriunde atît de tare,

Încît n-aş putea să-mi pun pe pereţi

Tablouri,

Uşa mi s-ar părea prea cunoscută

Şi mi-ar veni să plec.

De-aş putea să-mi ridic o casă

Cît de departe

De mine !


THE HOUSE

I want to build a house
As far as from the places
I just know.


As far as from the mountain
From which the squirrels get out in the morning
Like the apostles from 
An extremely naive clock.


Neither be on the shore
Of that white tiredness
From which I should see through every window
Some enamel scale.


I know all the tricks
Of the plain too, 
What can you expect from her,
When at night she let the grass and the grain
Grow through your ribs, through your temples ?


I'd be so bored anywhere so hard
That I couldn't put on my walls
Any paintings,
The door would seem to me so much known
That I'd feel like going.


If only I could build my house
As far as
From me !