24.08.2011

Emil Botta

Constantin P. Popescu : Arca mării 

DE CAELO

Pe ramurile tale, arbore noptatic,
văzui al veciilor porumbiel singuratic,
ce, drăgăstos gîngurind, aştepta.
Şi crini purtînd,
vestitorii unei melodioase tragedii
scuturau pe rînd
în urne aripile sidefii.
Prin strălucindul arhipeleag,
din stea în stea, se îndrepta spre lună,
cu toate pînzele întinse.
Melancolie, barca-mi nebună.
Şi printre doruri plutea,
printre cereştile clare odoare.
Melancolie, iubirea mea,
din visări în visare.


DE CAELO

On your branches, nighty tree,
I have seen the lonely dove of the eternity,
which, sweetly cooing, was waiting.
And carrying lilies,
the heralds of a melodious tragedy
were shaking their pearly wings in the urns.
Through the bright archipelago,
from star to star, was heading to the moon,
with its sails up.
Melancholy, my crazy boat.
Among longings was floating,
among the clear heavenly jewels.
Melancholy, my love,
from dreams to dream.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...