Ana Blandiana

FĂCÎND LUMINĂ ÎN MINE

Făcînd lumină în mine

Se-ntunecă în jur,

Cînd se apropie zorii,

La mine se-nserează,

Nu pot vedea şi-n afară

Şi-nlăuntru în acelaşi timp.

Fructele, florile, fiarele

Se pot inventa numai cînd nu le găsesc.

Nimic din ce ascund nu trăieşte

Dincolo de hotarele mele.

Niciodată, niciodată nu se va sparge

Echilibrul perfect

Care doarme-ntre lume

Şi sufletul meu ?

Numai pentru că nu există-n afară

Îl văd în mine-atît de limpede pe Dumnezeu ?


MAKING LIGHT INSIDE ME

Making light inside me
It is darkening around,
When dawn comes
In me the evening falls,
I can't see outside
And inside at the same time.
Fruits, flowers, beasts
I can invent only when I don't find them.
Nothing I hide doesn't live
Beyond my borders.
Never, never will break
The perfect balance
Sleeping between the world
And my soul ?
Just because he doesn't exist outside
Do I see so clearly God in me ?

Ileana Mălăncioiu

CA O PASĂRE ALBĂ

Ca o pasăre albă sufletul lui îmi şade în palmă

ce sămînţă să-i caut şi ce cîntec să-i cer

ce foc l-a oprit, Doamne, în liniştea aceasta

din drumul lui către cer ?

A venit cu aripile lăsate în jos

cu frică şi-ntristare m-am oprit lîngă el

părea să aibă ochi pe tot trupul

semăna cu heruvimii tăi cînd s-au arătat lui Ezechiel.

Împrejur vedeam norul în care-a venit

şi cele patru feţe nevăzute ale lui

şi cele patru roţi de hrisolit

care-l duceau acolo unde le spui.

El i-a poruncit să stea în palmele mele, mi-am zis

în roata lui e duhul care l-a adus

Doamne nu-i pedepsi pe cei ce prind sufletele ca păsările

cînd ai să-l chemi are să fie sus.



LIKE A WHITE BIRD

Like a white bird his soul is standing in my palm
what seed should I find for him and what song should I ask to him
what fire stopped him, Lord, in this silence
from his way to heaven ?

He came with his wings down
with fear and sadness I stopped beside him
he seemed to have eyes on his whole body
he looked like your cherubs when they showed to Ezekiel.

Around I saw the cloud he came
and its four unseen faces
and the four beryl wheels
that carried him where you tell them.

He ordered him to stay in my palms, I said
in his wheel is the spirit that has brought him
God, does not punish those who catch the souls like birds
when you'll call him he'll come up.

Anghel Dumbrăveanu

STEA

Mi-e sete de-un prieten în ceasu-acesta lung,

Să-l simt tăcînd alături ca o vioară plină,

Să-i spun cum urc spre steaua pe care n-o ajung,

Cu tălpile-nţepate de lumină.

Pe cîte zări stăpînă este privirea mea !

Şi totuşi cîte ceruri străine mi-au rămas.

Cînd aş putea prin vise să zbor pe-un colţ de stea,

De ce mă rod nelinişti la fiecare pas ?

În fiecare seară lăuta-mi veche sparg

Şi muzici mult visate se sting cu vaier lung.

Ce vînturi reci pîndi-m-or cînd plec din nou în larg

Spre steaua mea înaltă pe care n-o ajung ?


STAR

I am thirsting for a friend in this long hour,
To feel him silent by my side like a full violin,
To tell him how I climb to the unreachable star
With my soles pricked by the light.

How many horizons is my look master on ?
And yet many foreign  heavens have left to me.
When I could through the dreams to fly on a star corner
Why do the anxieties grind me at every step ?

Every night my old lute I break
And long dreamed musics extinguish with a groan.
What frozen winds will watch me when I go back to sea
Toward my high star that I never reach ?

Elena Liliana Popescu

Constantin P. Popescu : Aripi de lumină 

DACĂ

Dacă s-ar putea vreodată

Să măsori nemăsuratul,

Să cuprinzi nemărginirea,

Să stai, străbătînd neantul,

Să fii nici unul, nici altul.

Dacă s-ar putea vreodată

Neiubind să fii iubirea,

Nesperînd să fii speranţa,

Nevorbind să fii vorbirea,

Negîndind să fii gîndirea.

Dacă s-ar putea vreodată

Să auzi neauzitul,

Să priveşti în nevăzut

Şi să afli neştiutul,

Ar urma iar începutul ?


IF

If you ever could
Measure the unbounded,
Comprise the infinite,
Stay, crossing the nothingness,
Be neither one, nor another.


If you ever could
Not loving be the love,
Not hoping be the hope,
Not speaking be the speaking,
Not thinking be the thinking.


If you ever could
Hear the unheard,
See the unseen,
And find the unknown
Would again the beginning follow  ?

Iulian Boldea

TIMP

în cochilia orologiului secunde si frustrări

deziluzii si vise înfricoşate.

viitorul aşteaptă acolo cuminte

să ne spună ce vom face ce vom simţi

dincolo de perfecţiunea clipei de acum

parasiţi de gesturile noastre obişnuite

de surîsuri de amurguri de iluzii cu croiala descusută

între undele timpului revarsate peste chipurile noastre uimite.

în orologiile de spaimă şi fum trecutul aşteaptă cuminte

sa ne spună

cine am fost

ce am făcut

ce am simţit

cîndva.


TIME

in the clock shell seconds and frustrations
fearful delusions and dreams.
the future is waiting there quiet
to tell us what we shall do we shall feel
beyond the perfection of the moment 
leaved by our usual gestures
by smiles by dusks by unripped illusions
among the time waves poured over our amazed faces.
in the clocks of fear and smoke the past is waiting quiet
to tell us
who we have been
what we have done
what we have felt
once.

Nichita Stănescu

QUADRIGA

Suieră o quadrigă pe campia

secundelor mele.

Are patru cai, are doi luptători.

Unul e cu ochii-n frunze, altul

cu ochii în lacrimi.

Unul işi ţine inima înainte, în cai,

altul şi-o tîrăşte peste pietre, în urmă.

Unul strînge frîiele cu mîna dreaptă,

altul tristeţea in braţe.

Unul e neclintit, cu armele, 

celălalt cu amintirile.

Suieră o quadrigă pe cîmpia

secundelor mele.

Are patru cai negri, are doi luptători.

Unul işi ţine viaţa in vulturi,

altul işi ţine viaţa in roţile rostogolite,

şi caii aleargă pînă cînd sparg cu boturile secunda,

aleargă-n afară, aleargă-n afară

şi nu se mai vad.


THE CHARIOT

A chariot is whisling on the plain
of my second.
It has four horses, two fighters.
One is with his eyes in the leaves, the other
with his eyes in tears.
One keeps his heart forth, in the horses,
another one drags it over the stones, behind.
One gathers the reins with his right hand,
another one the sadness in his arms.
One stand still with the weapons,
the other with his memories.
A chariot is whisling on the plain
of my seconds.
It has four black horses, it has two fighters.
One keeps his life in the eagles,
the other keeps his life in the rolling wheels,
and the horses are running, until they break with their muzzles the second,
they are running out, they are running out
and they are seen nomore.

Violeta Zamfirescu

Nelly Tsenova : Flight

ATÎT

Ştiu. E amurg, e frig de cer, e mult tîrziu,

Şi doar bacanta soarelui am vrut sa-ţi fiu,

Poate izvor de curcubeu peste urît,

O piersică la sudul lacrimei, atît.

Abur de ziuă, de copac, de abur stea,

O zburătoare petrecînd odihna ta,

Reîntregindu-te frumos te-aş fi-nălţat

Peste zeiţele-armoniei împarat.

Dar aici viii umblă morţi şi nu mai ştiu

Cît lung amurg e, poate frig de cer, tîrziu

Retează sfîşierea nervii, iar mă dor

Tragice umblete, zăpezi ţipînd a zbor.


NO MORE

I know. It's dusk, it's cold of sky, it's late,
Just a bacchante of the sun to you I wished to be,
Maybe a spring of rainbow over the sadness,
A peach at the south of your tear, no more.

A steam of day, a steam of tree, a star of steam,
A flaying bird escorting your rest,
Beautifully completing you I should raised you
A king over the godesses of harmony.

But here the living walk like dead and I no more know
How long the twilight is, maybe a cold of sky, late
The laceration cut off my nerves, and hurt me again
Tragical walks, snows screaming of flight. 

Ştefan Augustin Doinaş

SE POATE

Se poate respira pe fundul bălţii ?

Se poate - printr-o trestie : docilă

vergea de aur, găunoasă rază.

O ţii în gură, într-o parte, ca un

heruv apatic trîmbiţa luminii -

un înger bucălat, doar cap si aripi,

pe care pictorul il situează

de obicei in colţ, pe-un nor albastru,

decorativ...

Există doar o şansă :

ca trestia, iubită de namoluri,

sa nască-n vîrful ei un spic obraznic

şi-o pasăre - să-i ciuguleasca meiul.

Pe ţărm, cu ochii tulburi, o momîie

din cîlţi şi paie ude stă la pîndă.


IT IS POSSIBLE

Is it possible to breath on the bottom of the pond ?


It is possible - through a reed : docile
rod of gold, hollow beam.
You hold it in your mouth, aside, like an
apathetic cherub the trumpet of the light -
a plump angel, just head and wings,
which the painter usually places
in the corner, on a blue cloud,
decoratively...
There is only a chance :
as the reed loved by the mud,
to give birth on top to a naughty ear
and a bird - to peck its millet.


On the shore, with turbid eyes, a scarecrow
of wet tow and straw is watching.

Constanţa Buzea

ŞI POEZIA E UN SOMN

Şi poezia e un somn

Din care nu te mai trezeşti,

Cu ochii larg deschişi sub mari,

Visînd la spasmele lumeşti,

Cu perle pleoapele plîngînd

Sărate buzele albeşti,

Nefericit, înspăimîntat,

Printre comori piratereşti,

Păreri de rău ca nu-nţelegi

Mişcarea gurilor de peşti,

In calmul monştrilor sorbit,

Măcar astfel să te fereşti,

Fără să fii de tot primit,

Nici înecat, nici viu nu eşti

Sa poţi trînti o poartă grea,

Să tragi perdele la fereşti.

Şi poezia e un somn

Din care nu te mai trezeşti.



POETRY IS A SLEEP TOO

Poetry is a sleep too
Of which you never wake up,

With your eyes widely open under the seas,
Dreaming of the worldly spasms,

With pearls the eyelids weeping,
The salt lips you whiten,

Unhappy, frightened,
Among piratical treasures,

Regrets for not understanding
The movement of the fish mouthes,

Into the calm of the monsters sipped,
At least so to stay away,

Without being all received,
Not drowned, nor alive you are,

To be allowed to shut a heavy door,
To draw the curtains at the windows.

Poetry is a sleep too
Of which you never wake up.

Marin Sorescu

DE-A BABA-OARBA

Hai să credem tot ce spunem,

E un joc foarte frumos.

Tu să-mi spui : " Te iubesc "

Şi eu să mă bucur copilăreşte,

De parcă mi-ai fi dăruit un briceag

Cu plăsele de os.

Să-mi spui curat

Tot ce cugeţi tu

Despre vecini, despre univers

Şi despre ploaie ;

Sau să nu-mi spui nimic

Şi toate gîndurile mele să dea din cap

Că aşa e.

Iar eu să-ţi spun :

" Pe unghia asta tu ai un lac adînc

Şi pe toate celelalte cîte o mare.

Dacă mişti degetele prin zilele mele,

Poţi stîrni Niagare ".

Şi pînă seara din cuvintele mele

Să crească o iarbă înaltă

Care să-şi scoată colţul prin cer,

În vîrf cu pămîntul nostru,

Ori cu vreo sămanţă de stea.

Şi tu să crezi în iarba mea.

S-o crezi pe toată orbeşte.

Şi eu să cred în urma ta cu un pas,

Cavalereşte.


HIDE AND SEEK

Come to believe everything we say,
It's a very nice game.
Let you tell me : " I love you "
And let I enjoy it childishly,
As if you had given to me a penknife
With hendles of bone.


Let you tell me clearly
Everything you think
About the neighbors, about the universe
And about the rain ;
Or let you not tell me anything
And let all my thoughts shake their head
That so it is.

And let I tell to you : 
" On this nail you have a deep lake
And on all the others a sea.
If you move your fingers through my days
You may stir Niagaras ".


And until the evening from my words
Let a high grass grow
Which will bring its point through the sky,
On top with our earth
Or with a seed of a star.


And let you believe in my grass,
Believe it whole, blindly.
And let I believe behind you with one step
Corteously.

Leonida Lari

CĂTRE COPACI ŞI FLORI

Ţi-e trist fără frunte, copacule, întomnatule,

lasă-te spre fructul meu roşu din piept,

spre mine lasă-te, însinguratule,

căci pe nimeni n-aştept.

Mă va părăsi şi pe mine sîngele-odată

neaşteptat de întelegator şi docil,

cînd eu surîde-voi iluminată,

colindată de-un sînge subtil.

Şi ţie, floare, ţi-e trist fără-albine,

Şi ţie, iarbă, ţi-e greu fără furnici,

lăsaţi-vă, rezemaţi-vă toate de mine,

cît mai sunt pe aici.

Lăsaţi-vă, rezemaţi-vă, cînd n-aveţi putere,

eu ştiu ce înseamnă golul acel

de-a nu afla un braţ la durere

să te reazămi de el.

Am să vă apăr cu mine de gerul nămeţilor,

de piatra mult prea grăbitelor ploi,

ci doar trecerea mea către o viaţă a vieţilor

apăraţi-o cu voi.



TO THE TREES AND FLOWERS

You are sad without your forehead autumned tree,
Bend to my red fruit in my chest,
Bend to me, you lonely one,
Because I am not waiting for anyone.

The blood will leave me once too
Unexpectedly understanding and docile,
When I shall smile enlightened,
Walked by a subtle blood.

And you, flower, are sad without bees,
And to you, grass, it is hard without ants,
Let yourselves all lean on me 
As I am still here.

Let yourselves lean when you have no power,
I know what means that gap
Of not finding an arm in sorrow
To lean on it.
I shall defend you with myself against the frost of the snow
Against the hailstone of the hasty rains
But my shifting to a life of lives
Defend with yourselves.

Grigore Vieru

STEAUA DE VINERI

Ala-bala, prin aluni

Unde eşti copile-luni ?!

Şi tu, copilandre-marţi,

Cu mari ochii tăi miraţi ?!

Şi tu miercure, ah floare,

Adolescenţă visătoare ?!

Şi tu, joie mohorată,

Tinereţea mea pierdută ?!

Nu pleca, vinere, înca,

Stea matură şi adancă !

C-o să vină sambăta

Cu rece suflarea sa

Şi-o sa-mi lase geana stinsă

Şi-n duminici gura ninsă.



STAR OF FRIDAY

What's the news, among the hazel trees,
Baby-Monday where are you ?!

And you, child-Tuesday,
With your big astonished eyes ?!

And you, Wednesday, ah flower,
Dreaming adolescence ?!

And you, gloomy Thursday,
My lost youth ?!

Do not go Friday, yet,
Mature and deep star !

For Saturday will come
With its cold breath

And will leave my eyelash faded
And my mouth snowed on Sundays.

Ion Caraion

ÎNTR-UN FEL DE INIMĂ

Cu piatra lîngă namila nopţii, descui focul ;

pînă la marginea sîngelui am trecut peste ghicitori ;

soarele-şi aduce-n frunze imnuri din pădure ;

în celălalt capăt al vieţii, semnele lunii

filtrează enigma ;

coborau din munţi grădini şi capre ;

într-un fel de inimă, toamna culege seminţe

de adormit pămîntul.

Cu puiul de potîrniche-al luminii în palmă,

umblu pe cîmp.

M-am supus sîngelui, pietrei, frunzelor si cunoaşterii.



IN A KIND OF HEART

With a stone near the giant of the night, I am unlocking the fire ;
to the edge of the blood I went over the riddles;
the sun is bringing in the leaves hymns from the woods ;
at the other extremity of the life, the moon signs
are filtering the enigma ;
gardens and goats are coming down from the mountains ;
in a kind of heart, autumn is gathering seeds
to put the earth to sleep.


With the partridge chicken of the light in my hand,
I am walking on the field.


I have obeyed the blood, the stone, the leaves and the knowledge.

Ana Blandiana

CAMUFLAJ

Am putea cere paradisului

Mai mult decît să fie asemenea

Cuibului de rîndunică ?

Pe dinauntru

Imaculat, strălucitor

Căptuşit cu fulgi

Ca de îngeri,

Pe dinafară

Lut zgrunţuros,

Un perfect camuflaj

Căruia noi îi spunem

Cu atîta precauţie

Moarte.



CAMOUFLAGE

Could we ask paradise
to be more than alike
the swallow nest ?

Inside
Immaculate, bright,
Lined with feathers
As of angels,
Outside
Lumpy clay,
A perfect camouflage
Which we call
With so much precaution
Death.