POEM
O să rămîi în mine şi după ce-o să pleci,
La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,
O insulă ciudată cu drumuri şi poteci
Ce nu duc nicăierea sărmana mea plimbare.
O să rămîi în mine şi cînd vei încerca
Să intri în pădure şi să te pierzi într-însa.
Vezi ! Urma ta săpată e în visarea mea
Şi pot, oricînd îmi place, să umblu după dînsa.
Şi te-aş găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,
Şi te-aş afla oriunde te-ai ghemui hoţeşte.
Visarea mea e ca un condur împărătesc
Ce numai la piciorul tău zvelt se potriveşte.
O să rămîi în mine şi după ce-o să zbori
Din inima mea neagră, ca un canar din cuşcă.
Tristeţea mea ciudată te va ochi şi-n nori ;
Tristeţea mea ocheşte mai bine ca o puşcă.
Şi te-aş zări oricîte costume ai schimba,
Oricîte măşti ţi-ai pune să nu te pot cunoaşte.
Visarea mea din sute de mii te-ar descifra.
Tristeţea mea din sute de mii te-ar recunoaşte.
POEM
You will still stay inside me after you will go,
As impenetrable and luring as you were,
A strange island with roads and paths
Which drive nowhere my humble walk.
You will still stay inside me when you will try
To enter and to lose yourself into the forest.
You see ! Your footstep is carved in my dream
And I can, when I like, to follow it.
And I should find you even if you would't,
And I should find you no matter where you'd roll up.
My dream is like a royal shoe
That suits only to your slender foot.
You will still stay inside me, when you will fly
From my black heart, as a canary from a cage.
My strange sadness will aim you even in the clouds;
My sadness is aiming better than a rifle.
And I shall see you no matter how many suits you'd change,
No matter how many mask you would put .
My dream among thousands would make you out,
My sadness among thousands would recognize you.
NOAPTEA PE ŢĂRM
Noaptea, vin singur pe ţărm să m-ascult ;
Noaptea, cînd totul se retrage în umbră
Şi însăşi marea e un nesfîrşit întuneric
Din care vin elementele ca-ntr-o altă geneză.
Îmi spun : aceasta e o jertfă zadarnică,
Un spectacol bizar, o risipă de forţe,
Dar totul sună epuizant de frumos
Şi din vrajba sonoră va rezulta împăcarea.
Prea multe zboruri lasă marea pe ţărm,
Prea multe gînduri irosesc căutîndu-te.
O, dacă te-aş lovi de-a pururi cu visul,
Te-aş preface-n nisip - de aceea rămîn
Atît de departe, atît de statornic tăcut.
ON THE SHORE AT NIGHT
At night, I come alone on the shore for listening to myself ;
At night, when everything is withdrawing in the shadow
And the sea itself is an unending darkness
From which the elements are coming as in another genesis.
I tell myself : this is a vain sacrifice,
A strange performance, a squandering of powers,
But everything sounds consumtively beautiful
And from the sonorous enmity the quietness will arise.
Too many flights the sea leaves on the shore,
Too many thoughts I waste seeking for you.
Oh, if I should strike you with my dream forever,
I shall turn you into sand - that is why I stay
So far, so steadfastly silent.
POEMUL POETULUI TÎNĂR
E-atît de bine să stai uşor în zi.Să cînţi încet, s-auzi
Cum ierburi cresc, să muşti din traiul ca un măr
Să mergi pe drumul neted lîngă pomii uzi
Şi să visezi cu palma rătăcită-n basm şi-n păr.
Prin lanuri să păşeşti cu munţii - şal pe umeri,
La gît, fîşii de zări să-ţi legi cravate,
Germanice balade să scandezi, să numeri
Fîntînile de secetă şi sete deşertate.
Prin cucuruzi să-ţi legi deschise răni adînci
Cu frunze ude de scuipatul cald de îngeri
Să treci prin şanţuri mici cu inima pe brînci,
Să rîzi cînd sufletul îţi spune : sîngeri.
În seară să te-afunzi cu părul netezit
De palma caldă a curenţilor de munte,
Să dormi cu capul pe nadir, cu tălpile-n zenit
Şi-apoi să-ţi scrii poemele ţîşnind din frunte.
THE YOUNG POET'S POEM
It is so good to stay light inside the day. To slowly sing, to hear
How the grass is growing, to bite from the life alike an apple
To walk on the smooth road near the wet trees
And dream with your palm in the fairy-tale and hair.
Across the fields to step with the mountins - scarf on your shoulders,
At your neck strips of sky to tie
Germanic ballads to scan, to count
The fountains emptied by drought and thirst.
Among the maize to tie your deep wounds opened
With leaves wet with the warm spit of angels
To pass through small ditches with your heart down,
To laugh when your heart tells you : you are bleeding.
Into the night to sink with your hair smoothed
By the warm hand of the mountain steams,
To sleep with your head upon the nadir, with your soles into zenith
And then to write your poems jumping from your forehead.
CASA
Această casă bine închisă
în care îmi duc zilele
se umple încetişor
cu pămînt
mi-a ajuns pînă la genunchi
mi-a ajuns pînă la umeri
mi-e gura de el plină
şi ochii
doar fruntea îmi luminează încă
în întunericul vîscos.
THE HOUSE
This house closed tightly
where I carry on my life
is filling slowly
with earth
it has reached up to my knees
it has reached up to my shoulders
my mouth is full of it
and my eyes
only my forehead is lighting yet
in the viscous darkness.
DIALOGUL ESENŢIAL
- Cui să mă-nchin ? Fata morgana-nverzeşte
şi trîmbiţa leului spulberă oazele !
Cocoşat, într-o stea cocoşată,
ca o cămilă-ntre dune...
- Fii credincios propriei tale-nchinări ; pe
nisip, cu vedenii groteşti, pedepseşte-te.
Cînd profeţii se bîlbîie, barba
zeilor creşte-ncîlcită.
THE ESSENTIAL DIALOGUE
- Whom should I worship to ? Fata morgana grows green
and the trumpet of the lion sweep off the oasis !
Hunchbeck on a hunched star,
like a camel among the oasis...
- Be true to your self worship ; on
the sand, with grotesque visions, punish yourself.
When the prophets are stammering, the beard
of the gods grows tangled.
