ŞARPELE DE AER
Doamne,sufletul meu,şarpe de aer
trăind în grotele plămînilor
mă ispiteşte să gust din fructele cunoaşterii
corpul meu livadă de meri
fiecare centimetru pătrat
dorinţe şi iar dorinţe
mîinile mele sunt sentinţe ale plăcerii
dar ştiu că undeva,cineva
acolo jos mă iubeşte
fratele meu
pămîntul
este la fel ca azimutul
locul în care se întîlnesc meridianele noastre -
păcatele şi lucrurile sfinte - suntem oameni
trăim după reguli şi murim fără
eliberaţi de tot ceea ce ne defineşte ca fiinţe
şarpele de aer călătoreşte dintr-un corp
într-altul,plămînii sunt case de toleranţă
camere zugrăvite cu sînge.
Doamne,sufletul meu îşi schimbă cămaşa
de la o moarte la alta,scheletul rămîne
acelaşi vestigiu al unei vieţi mult prea scurte
toţi ceilalţi care vor urma vor şti
că am acelaşi număr de oase
aceeaşi istorie a mortului
rămas singur pe lumea
cealaltă.
IL SERPENTE D'ARIA
Signore, la mia anima,serpente d'aria
vivendo nelle grotte dei polmoni
mi spinge di mordere i frutti della conoscenza
il mio corpo frutteto di mele
ciascun centimetro quadrato
desideri ed ancora desideri
le mie mani sono sentenze del piacere
ma so che in qualche posto,qualcuno
la giu mi ama
la mia sorella
la terra
essa e come l'azimutto
il luogo dove s'incontrano i nostri meridiani -
i peccati e le cose sante - siamo esseri umani
viviamo a regole e moriamo senza di loro
liberati da tutto cio che ci definisce come esseri vivi
il serpente d'aria viaggia da un corpo
ad altro,i polmoni sono case di toleranza
stanze dipinte con sangue.
Signore,la mia anima cambia la camicia
da una morte ad altra,lo scheletro resta
lo stesso vestigio di una vita troppo breve
tutti quelli che seguirano saprano
che ho lo stesso numero di ossa
la stessa storia del morto
rimasto solo nell'altro
mondo.
THE SNAKE OF AIR
Lord,my soul, snake of air
living in the caverns of the lungs
tempts me to bite the fruits of knowledge
my body apple orchird
every square centimetre
desires and again desires
my hands are sentences of pleasure
but I know that somewhere,some one
loves me
my brother
the earth
it is alike the azimuth
the place where our meridians meet -
our sins and our holy things - we are human beings
we live according rules and we die without rules
released by all that defines us as human beings
the snake of air travels from a body
to another, the lungs are bawdy houses
rooms painted with blood.
Lord,my soul changes its shirt
from a death to another,the skeleton remains
the same vestige of a too short life
all those who will follow will know
that I have the same number of bones
the same history of a dead man
remained alone
in the world
of dead.
SOLITARUL OBIECT COSMIC I
Totul era găsit,căutam în zadar.
Sămînţa nimănui nu poate fi în afara sa.
În afara durerii nu e schimbare la faţă.
Foarfeca frunzei care cade şi taie aerul
croieşte-n postavul văzduhului haine pentru brumă.
Parcă ar trece o trăsură prin perdele
către turnul de gumă.
IL SOLITARIO OGETTO COSMICO I
Tutto era trovato,cercavo in vano.
La seme di nessuno puo stare fuori di esso.
Fuori del dolore,non c'e cambiamento.
Le forbici della foglia che sta cadendo e taglie l'aria
taglia nella tela del cielo abiti per la brina.
Come se passasse una carozza attraverso le tende
verso la torre di gomma.
THE SOLITARY COSMIC OBJECT I
Everything was found,I was searching in vain.
The seed of nobody can stay out of him.
Except the pain,it is no changing.
The scissors of the leaf that is falling and cuts the air
cuts in the cloth of the sky clothes for the dew.
As if a carriage would pass through the curtains
towards a gum tower.
ACOLO UNDE CRED CĂ EŞTI
Acolo unde cred că eşti
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.
Tot mai departe simţi şi taci
Adăugat la rest mereu
Şi nu mai pot înainta
Decît pierzîndu-mă şi eu.
Cum ninge,alb e orice drum
Şi alb respiră-ntregul timp
Nici nu te-aş recunoaşte-acum
Desperecheat şi fără nimb.
Mi-e milă şi să-mi amintesc
Dar nici să uit nu mă îndur
Cîtă părere-i în destin
Cîtă greşeală-i împrejur.
Cu degete de frig adun
Ca sub un şal înzăpezind
Sufletul nostru încă bun
Mişcarea lui către argint.
LA DOVE PENSO CHE TU CI SIA
La dove penso che tu ci sia
Nemmeno i treni non pervadono
La come di vetro sembran
I boschi di brinosi abeti.
Sempre piu lontano senti e taci
Aggiunto sempre a quello che rimane
E non posso piu avanzzare
Se non perdendomi anche io.
Come nevica,bianco e ogni sentiero
E bianco respira l'intero tempo
Non piu ti riconoscerei adesso
Senza coppia e senza nimbo.
Ho pieta perfino ricordarmi
Ma neanche dimenticar non posso
Quanta illusione c'e nel destino
Quanto errore c'e nel mondo.
Con fredde ditta io raccolgo
Come sotto un nevicato scialle
Il nostro animo ancora buono
La sua aspirazione verso l'argento.
THERE WHERE I THINK YOU ARE
There where I think you are
The trains are never reaching
There the fir-tree woods
Look like hoar-frosted glass.
More and more distant now you feel
Always added to the rest
And I cannot go forward anymore
But if I lose myself.
As it is snowing, white is every road
And the time is breathing whitely
Now I wouldn't recognize you anymore
Not paired as you are and without a nimbus.
I feel pity to remember
But I haven't the heart to forget
How much illusion is in the destiny
How much error is in the world.
With frozen fingers I'm gathering
As under a snow like shawl
Our still good soul
Its aspiration after silver.
CAP APLECAT
Mă îndemn să fiu
şi o clipă mai sunt.
Undeva pe cîmp
a murit fratele vînt.
Toamna sîngerează
peste un mers bătrîn.
Printre umbre prelungi
rostul mi-amîn.
Spre nu ştiu ce sfîrşit
un zbor s-a întins.
Cu palpit de sfeşnic
un copac s-a stins.
În fîntînă mi-aplec
gînd şi cuvînt.
Ceru-şi deschide
un ochi în pămînt.
TESTA CHINA
Mi spingo di essere
ed un momento ci sono.
La nel campo
e morto il fratello vento.
L'autunno sta sanguinando
sopra un vecchio cammino.
Tra longhe ombre
rimando il mio destino.
Verso non so quale fine
un volo si e disteso.
Con palpito di candela
un'albero si e spento.
Nella fontana chino
parola e pensiero.
Il cielo apre
un'occhio in terra.
BOW HEAD
I urge myself to be
and a moment I am.
Somewhere in the field
my brother wind is dead.
The autumn is bleeding
over an old road.
Among long shadows
I delay my fate.
Towards an unknown end
a flight is stretching.
With flicker of candle
a tree has extinguished.
In the fountain I bow
my thought and my word.
The sky is opening
an eye in the ground.
FULG DE PĂPĂDIE
Mi-e sufletul fulg alb de păpădie,
Şi-aşteaptă moartea dulce ca o boare,
Să se desprindă-n grabă şi să zboare
Spre-a cerului înaltă bagdadie.
Să poarte-n el în taină altă floare,
Şi-n cer ca-ntr-o grădină să învie,
Să scuture cînd dragostea adie
Din el,alt smoc de albe firişoare.
Să fie cerul tot ca o grădină
În care sufletu-mi să tot plutească
În fulgi uşori la orice boare lină.
Şi doar vreun fulg de-o fi să se lipească
Isuse -Tu- de poala ta divină,
Acolo vreau în veci să strălucească.
LANUGINE DI RADICHIELLA
La mia anima e bianca lanugine di radichiella,
E sta aspettando la morte dolce come un soffio,
Per staccarsi in fretta e volare
Verso del cielo l'alta volta.
Portare dentro in segreto un altro fiore,
Rinascere nel cielo come in un giardino,
E scuotere quando l'amore allita
Da essa, altri bianche fili.
Essere il cielo come un giardino
Dove la ma anima si libri
Leggera lanugine quando soffia il vento.
E se una lanugine s'attacchera,
Gesu, al Tuo divino lembo,
La voglio splendere eternamente.
DANDELION BLOOM
My soul is an white dandelion bloom,
And is waiting for the sweet death,
To detach in a hurry and fly
Towards the vault of the heaven.
To carry inside in secret another flower
And in heaven as in a garden to rebirth
To shake when the love is breathing
From it,other white blooms.
Let be the heaven like a garden
Where my soul would soar
Like light blooms at any breath.
And if a bloom would stick,
Jesus, to Your divine lap
I want it to shine there forever.
ULTIMA AMINTIRE
Spaţiul devora toate lucrurile din el
priveam în tăcere în urma lor
spre locul acela unde nu se vede nimic
ca-n pîntecele unui animal incolor
care mistuie lumea şi flămînzeşte
în chiar vremea în care mănîncă
totul pînă la ultima fiinţă vie
şi pînă la ultima stîncă
în care a fost îngropat un om
şi pînă la ultima cruce
pusă în spatele său
nainte de-a se duce;
aşteptam cu spaimă să ne vină rîndul
se apropia fantastica oră
spaţiul devora toate lucrurile din el
şi ne uitam neputincioşi cum le devora.
L'ULTIMO RICORDO
Lo spazio divorava tutte le cose
guardavo silenziosa dietro a loro
verso quel posto dove non si vede nulla
come nella ventre di un'animale incolore
che consuma il mondo e affama
proprio mentre mangia
tutto fino all'ultimo essere vivo
e fino all'ultima roccia
dove e stato seppellito un'uomo
e fino all'ultima croce
messa nelle sue spalle
prima di andarsene;
aspettavamo con paura di arrivare il nostro turno
si'avvicinava la fantastica ora
lo spazio divorava tutte le cose
e guardavamo impotenti come le divorava.
THE LAST MEMORY
The space was devouring all the things
I was looking in silence after them
towards that place where nothing is seen
as in the womb of an colourless animal
which consumes the world and gets hungry
just as it is eating
all as the last being
and as the last rock
where was burried a man
and as the last cross
put on his shoulders
before he had gone away;
we were waiting wth fear to come our turn
the fantastic hour was coming near
the space was devouring all the things
and we were looking helplessly as it was devouring them.
ZIUA MORŢILOR
Astăzi stau la aceeaşi masă
Viii şi morţii
Mănîncă amintiri şi beau lacrimi
Timpul arde în lumînări
La despărţire
Cei vii au şoptit celor morţi:
Aveţi grijă la ce veţi vorbi la înviere
Fiindcă tot ce veţi spune
Va fi folosit împotriva voastră.
IL GIORNO DEI MORTI
Oggi stanno alla stessa tavola
I vivi ed i morti
Mangiano ricordi e bevono lacrime
Il tempo brucia nelle candele
Separandosi
I vivi hanno mormorato ai morti:
Badate bene che cosa parlate nel giorno del risurrezione
Perche tutto che direste
Sara usato contro di voi.
THE DAY OF THE DEAD
Today stand at the same table
The living and the dead
They eat memories and drink tears
The time burns in the candles
Parting the living whispered to the dead:
Be careful what you say at resurrection day
Because all you will say
Will be used against you.
IMENSITATEA PUNCTULUI
In zadar freamătă pădurea
vîntul va trece iar
pasărea se înalţă
pe pămînt
umbra ei se tîrăşte
nu va zbura mai repede
ca vîntul
cel dus de vînt.
L'IMMENSITA DEL PUNTO
In vano freme il bosco
il vento passera ancora
l'uccello si alza
sulla terra
la sua ombra trascina
non volera piu presto
del vento
quello portato dal vento.
THE IMMENSITY OF THE POINT
In vain the woods is rustling
the wind will pass again
the bird rises
on the ground
its shadow creeps
it will not fly more quickly
than the wind
that who is carried by the wind.
CAII DE GHEAŢĂ
Curînd totul se va termina
şi vom călători împreună departe în ger
pe o nesfîrşită cîmpie
pînă cînd caii noştri de gheaţă vor necheza
pînă cînd caii noştri de gheaţă se vor topi sub noi.
I CAVALLI DI GHIACCIO
Fra poco tutto finira
e viaggeremo insieme lontano nell freddo
su una sconfinata pianura
fino che i nostri cavalli di ghiaccio nitrirano
fino che i nostri cavalli di ghiaccio scioglierano sotto di noi.
THE HORSES OF ICE
Soon everything will finish
and we shall travel together far away in the frost
on a endless plain
untill our horses of ice will neigh
until our horses of ice will melt under us.
FRUNZE
Cad clipele, cad frunze, ca dintr-un pom ceresc.
Deopotrivă toate sub talpa mea foşnesc...
În palmele întinse le prind necontenit,
Aşa cum cad, cu pete de soare veştejit.
Cad foşnitoare frunze sau clipele se cern?
Odată, la picioare speram să ţi le-aştern.
Deopotrivă, toate sub talpa mea foşnesc,
Din mîna mea căzute sau dintr-un pom ceresc.
FOGLIE
Cadono gli attimi, foglie, come da un celeste albero.
Tutte insieme sotto la mia suola stan frusciando...
Nelle mie distese palme le prendono continuamente,
Cosi come cadono, con macchie di sole appassito.
Cadono fruscianti foglie oppure gli attimi si stacciano?
Una volta, ai tuoi piedi speravo di cospargerli.
Tutte insieme sotto la mia suola stan frusciando,
Cadendo dalla mia mano o da un albero celeste.
LEAVES
The moments are falling, leaves, as from a heaven tree.
Under my sole they are rustling all together...
In my open palms I continuously catch them,
As they are falling, with spots of withered sun.
Are they falling rustling leaves or are the moments drizzling?
Once at your feet I hoped to put them all.
Under my sole they are rustling all together,
Falling from my hand or from a heaven tree.
SĂ NU...
Să nu te bucuri, nu, prea mult
de Viaţă, de acest tumult
care te face să-ţi închipui
că nu-i tot una cu nisipu-i.
Să nu-ţi închipui...Căci aşa e:
ea face dintr-o vîlvătaie
cenuşă; din cenuşă - vînt
şi din ce-i vînt face-o odaie
fără pereţi, fără cuvînt.
NON...
Non rallegrarti, non, troppo
della Vita, di questo tumulto
che ti spinge ad immaginarti
che essa non e simile alla sabbia.
Non immaginarti...Perche cosi e:
essa di una fiamma fa
cenere; della cenere fa vento
e del vento fa una stanza
senza pareti, senza parole.
DO NOT...
Do not rejoice, no, too much
at Life, at this tumult
which makes you imagine
that it is not alike the sand.
Do not imagine...For it is so:
it from a flame makes
ashes; from ashes makes wind
and from wind makes a room
without walls, without words.
ELEGIA ZĂPEZII
În strania mea catedrală
Pendulele toate au stat,
Cad zăpezi, între noi, uriaşe,
Ori, poate, de mult te-am uitat.
M-am iutat şi pe mine, iubito,
Într-un alt fel, de-acuma, fiord,
Cad zăpezi între noi, uriaşe,
Mi-e mai somn, mai departe, mai nord.
Se strecoară miracolul lunii
Şi lumina-i cavernă-n tăceri,
Idoli cad, uriaşi, în troiene,
Oblojiţi în brocarturi de ger.
Cu dragoni de ivoriu la proră,
Traversează fiordul, trufaş,
Doar corăbii de ceaţă, Semfora,
Şi omătu-ntre noi, uriaş.
Căutînd vreun burg iluzoriu,
Strămutat într-un Nord maiestos
Trec corăbii de fum şi ivoriu...
..............................................
Dintr-un ceas de milenii ne-ntors
Cad zăpezi între noi - un linţoliu.
L'ELEGIA DELLA NEVE
Nella mia strana catedrale
Tutti gli orologi sono fermati,
Cadono delle nevi, tra noi, enormi,
O, forse, tempo fa ti ho dimenticato.
Mi sono scordato anche di me, amore,
In un altro, d'ora in poi, fiordo,
Cadono delle nevi, tra noi, enormi,
Sonno piu assonnato, piu lontano, piu a nord.
Scivola il miracolo della luna
E la luce e caverna nei silenzi,
Idoli cadono, enormi, nella neve
Coperti da broccati di ghiaccio.
Con draghi di avorio alla prua,
Attraversano il fiordo, superbamente,
Solo navi di nebbia, Semfora,
E la neve, tra noi, e enorme.
Cercando una citta illusoria,
Spostata in un Nord maestoso
Passano navi di fumo e avorio...
...............................................
Da un orologio non voltato da millenni
Cadono delle nevi tra noi come un sudario.
THE SNOW ELEGY
In my strange cathedral
All the clocks have stopped,
Huge snows are falling between us
Or, maybe,long ago I forgot you.
I have forgotten even myself, my love,
In another kind of a fiord,
Huge snows are falling between us,
I am more sleepy, more far, more in the north.
The miracle of the moon is creeping
And the light is a silent cavern,
Idols are falling, huge, in the snow,
Cavered with brocades of ice.
With ivory dragons at the prow,
They are stately crossing the fiord,
Only ships of mist, Semphora,
And the snow is huge between us.
Looking for a illusory city,
Shifted in a majestic North,
Are passing ships of ivory and smoke.
.........................................................
From a clock since milleniums unwinded
Are falling snows between us like a shroud.
