Zorica Laţcu

FULG DE PĂPĂDIE

Mi-e sufletul fulg alb de păpădie,
Şi-aşteaptă moartea dulce ca o boare,
Să se desprindă-n grabă şi să zboare
Spre-a cerului înaltă bagdadie.

Să poarte-n el în taină altă floare,
Şi-n cer ca-ntr-o grădină să învie,
Să scuture cînd dragostea adie
Din el,alt smoc de albe firişoare.

Să fie cerul tot ca o grădină
În care sufletu-mi să tot plutească
În fulgi uşori la orice boare lină.

Şi doar vreun fulg de-o fi să se lipească
Isuse -Tu- de poala ta divină,
Acolo vreau în veci să strălucească.



LANUGINE DI RADICHIELLA

La mia anima e bianca lanugine di radichiella,
E sta aspettando la morte dolce come un soffio,
Per staccarsi in fretta e volare
Verso del cielo l'alta volta.

Portare dentro in segreto un altro fiore,
Rinascere nel cielo come in un giardino,
E scuotere quando l'amore allita
Da essa, altri bianche fili.

Essere il cielo come un giardino
Dove la ma anima si libri
Leggera lanugine quando soffia il vento.

E se una lanugine s'attacchera,
Gesu, al Tuo divino lembo,
La voglio splendere eternamente.



DANDELION BLOOM

My soul is an white dandelion bloom,
And is waiting for the sweet death,
To detach in a hurry and fly
Towards the vault of the heaven.

To carry inside in secret another flower 
And in heaven as in a garden to rebirth
To shake when the love is breathing
From it,other white blooms.

Let be the heaven like a garden
Where my soul would soar
Like light blooms at any breath.

And if a bloom would stick,
Jesus, to Your divine lap
I want it to shine there forever.