Ştefan Augustin Doinaş

                   

DACĂ...

Dacă ieşi din păduri, mă găseşti într-un pîlc
de coroane ce cîntă ; mai jos, în cenuşa
marilor fluturi ce-n zbor m-au atins,
senină mi-e umbra.

Dacă treci de cumplitul amiaz, mă culegi
ca pe-o oră de ceară ; mai greu decît linul,
verdele sunet de greieri vestind
efigii de iarbă.

Dacă nu ţi-au căzut de pe umerii goi
transparentele-aripi şi cotoarele arse
n-au înflorit, - niciodată o ! nu
vei şti să mă mîngîi.


IF...

If you get out from the forests, you find me in a cluster
of singing crowns ; down, in the ashes
of the great butterflies that have touched me in their flight,
my shadow is serene.

If you cross the awful noon, you pick me
like a wax hour ; heavier than the gentle,
the green sound of crickets announcing
effigies of grass.

If your transparent wings have not fallen out
from your nacked shoulders and the burnt stumps
have not flowered yet, - never oh ! you will not
know to caress me.