CONFUNDARE
Cine eşti tu, cel care eşti,
şi unde eşti cînd nimic nu este ?
Născut dintr-un cuvînt îmi duc înţelesul
într-o pustietate divină.
Întreb dacă sunt, dar strigătul
nu se rupe de mine,
şi una cu el rămîn, adăugînd
deşertului singurătate.
Cu harul vreunei silabe
urnesc din înţepenire, întruna,
goluri sferice în alte goluri
aidoma lor, şi fără de margini.
Fixitatea nefiinţelor mereu o clatin
într-un azi etern cu aură de vid -
mă rog să fii, de mine însumi
mă rog să fii. Arată-te.
MINGLED
Who are you, that you are,
and where are you when there is nothing ?
Born from a word I carry my meaning
in a divine desert.
I am asking if I am, but the shout
doesn't tear apart,
and I stay toghether with it, adding
my solitude to the desert.
With the grace of a syllable
I always move the stiffness,
spherical goals inside others goals
just like them, and without bounds.
The fixity of the unbeing I am always shakeing
in a eternal today with an aura of vacuum -
I prey that you may exist, I prey
to myself that you may exist. Show yourself.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.