DOAMNE, UNDE-AI SĂ NE AŞEZI PE NOI ?
Doamne, unde-ai să ne aşezi pe noi,
visătorii,
care-am băut din corola florii
de matragună - şi-am trăit goi ?
N-am avut altă avuţie
decat praful de pe tălpile noastre,
altă casă decat zările albastre
din copilarie.
Oamenii, ocolindu-ne, - au zis :
cine sunt aceşti visători de vis ?
N-am avut linişte, n-am avut masă-aşezată,
însa tu ne zîmbeai cîteodată.
Te-aratai la sfîrşitul cîte unui cuvînt,
erai ca un fluture, ca o pală de vînt.
Şi noi ne spuneam rugăciunile,
încrezatori în toate minunile.
Doamne, dintre toti copiii tăi,
numai noi am fost ca paserile-n aceste văi.
Iartă-ne ce-am greşit şi primeşte-ne în grădinile
pe care îngerii tăi le-au plivit.
Pune-ţi mîinile
pe ranele noastre prea pămînteşti
şi spune că ne vindeci şi ne primeşti !
LORD, WHERE WILL YOU SEAT US ?
Lord, where do you seat us,
the dreamers,
who drank from the corolla
of the mandrake flower - and lived naked ?
We had no wealth
than the dust on our feet,
no house than the blue horizon
of our childhood.
People, avoiding us, said :
who are these dreamers of dream ?
We had no quiet, we had no table,
but sometimes you smiled to us.
You shew yourself at the and of a word,
you were like a butterfly, like a gust of wind.
And we said our prayers
confident in all the miracles.
Lord, of all your children,
only us were like the birds in these valleys.
Forgive us what we did wrong and get us in the gardens
that your angels have weeded.
Put your hands
on our too earthly wounds
and tell us you heal us and get !
RUGĂCIUNE
Doamne, creaţia a dat înapoi
Ca un cucui al universului.
Doamne, creaţia ta s-a retras în sine
Cu tine cu tot şi orbecăim în neştire.
Doamne, dă un pumn în beznă,
Sa crească, Doamne, la loc cucuiul.
Unicornul, cînd îi creştea cornul,
Era numai durere şi cunoaştere.
Lumea sorbită de hău
Se pierde în circumvoluţii prea deştepte.
Doamne, dă-ţi Doamne, un pumn drept în frunte
Şi mugind ia-o de la început.
Şi mugind ia facerea de la-nceput.
PRAYER
God, your creation has got back
Like a bump of the universe.
Lord, your creation has withdrawn inward
With you all and we unconsciously grope.
Lord, give a punch in the dark,
To grow, Lord, the bump again.
The Unicorn, when his horn was growing,
He was only pain and knowledge.
The world sucked by the abyss
Is lost in smart convolutions.
God, give a punch straight in your forehead
And lowing take it from the beginning.
And lowing begin the creation again.
UCENICUL
Eu, cel mai tînăr dintre ucenicii
Triunghiului, mi-am răsucit încet
privirea înlauntru. Ochi ai fricii,
îl vezi şi astăzi ?...Marele profet,
ucis de noi, aseară, cu tăişul,
stă între noi, intact, ascuns
ca iepurele în mărăcinişul
în care botul vulpii n-a pătruns.
El umblă înca-n noi : pe fiecare
ne sfîşie cu dinţii proferînd
un cîntec ce-ar părea de răzbunare,
daca n-ar fi neomenesc de blînd.
Acuma înţeleg de ce prin trupuri
ni s-a lăsat treptat un fel de ger,
şi, devenind tot mai uşori, în grupuri,
ca îngerii, suntem răpiţi la cer.
THE DISCIPLE
I, the youngest of the disciples
of the Triangle, I slowly turned
my look inward. Eyes of fear,
do you still see him today ?...The great prophet,
killed by us, last night, with the knife,
he still stands among us, intact, hidden
like the rabbit in the briers
where the muzzle of the fox cannot enter.
He still walks inside us : each of us
he tears with his teeth, uttering
a song that would seem of revenge
if it wouldn't be inhumanly gentle.
Now I understand why in our bodies
has gradually descended a kind of frost
and, becoming lighter, in groups,
like the angels, we are cought up to heaven.
NIHIL SUB SOLE, DOMINE...
Ochiul spune :
De ce te-ai lăsat fără chip, Doamne,
ca să pot vedea ?
Auzul intreabă :
De ce ai tăcut,
ca să pot auzi ?
Omul spune :
De ce te-ai ascuns, ca să fiu ?
Cînd m-ai roşit era vară
şi am intrat în trup ca în vis
şi în vis ai plecat dintr-odată
stingîndu-le ca să pot privi
Cerul cu pleoapa albastră
peste ochiul pămîntului,
vremea cu norocul şi întîmplările
peste ierburi înspicate amar
Luminînd te ascunzi în mine
fulgerare de foarte departe
sîmbure al tăcerii depline
de dincolo de cuvînt
Cu ochii deschişi întreabă
şi întreabă pînă ajunge nisip
şi nisipul murmură :
am fost dovada ta
şi te-am iubit şi nu te-am zărit
şi ţi-am adăpostit absenţa
mai mult decît o poate piatra
adăposti
Doamne, eşti oglinda care dispare
sau Faţa
care nu se poate privi ?
NIHIL SUB SOLE, DOMINE...
The eye says :
why did you hide your face, God,
in order I could see ?
The hearing asks :
why did you become silent,
in order I could hear ?
The man asks :
why did you hide , in order I could be ?
You created me on summer
and I entered my body as in a dream
and in a dream you suddenly left me
estinguishing them in order I can see
The sky like a blue eyelid
over the eye of the earth,
the time with its fortune and events
over bitter herbs.
Lighting you hide in me,
lightning from far away,
core of the complete silence,
from beyound the word.
With his eyes open he asks
and asks till he becomes sand
and the sand whispers :
I was your proof
and I loved you and I didn't see you
and I was a shelter for your absence
more than the stone can be.
God, are you the mirror that disappears
or the Face
that can't be looked at ?
POETUL
În tot pustiul
Era o singură fîntînă.
Pare ciudat, însă
Chiar orbul o descoperise.
" Ce minunată fereastră ! "
Zise, amintindu-şi de vorba
Înţelepţilor vechi : " Dacă
Adevarul se află-n fîntînă,
Mă arunc în ea."
Într-adevăr, umbla
Cu hainele ude pe el.
Erau nenumarate verste
Pînă la apa fîntînii.
Şi toţi însetaţii
Îşi lipiseră buzele arse
De hainele orbului.
THE POET
In the whole desert
There was one fountain.
Seems stranger, but
Just the blind man had discover it.
" What a wonderful window !"
He saied, remembering the old
Wise men's words : " If
The truth is in the fountain,
I throw myself in it. "
Indeed, he was walking
With his clouthes wet.
There were many leagues
As far as the fountin.
And all the thirsty men
Had sticked their burnt lips
On the blind man's clouthes.
