Ion Vinea

MARE

Nemărginiri sonore, a fulgerelor pradă,
mi-e sufletul o mare ce clocotă-n apus,
sub zarea de miraje spre care-ncet s-au dus
înaltele catarge cu pînze de zăpadă.

Spre soarele pe moarte fantastici albatrozi
desfac aripi candide şi-n zbor plutesc alene
pe-ntinderea ce cheamă cu glasuri de sirene
corabia ispitită cu palizii-i matrozi.

Se-aşterne însă noaptea ca pe nisip o undă
şi-apasă-n necuprinsuri cu mutul ei blestem.
În larguri pelerinii azurului se tem.
Un bun rămas de aripi ce-n umbre se afundă.

Şi-n zori îngenuncheată pe ţărmul solitar,
spre noile-aurore stă Inima bolnavă, -
pe mare trupuri albe plutesc, şi o epavă, -
dar soarele sarcastic pe cer răsare iar.



MARE

Immensita sonore, preda dei fulmini,
la mia anima e un mare bollente nel tramonto,
sotto l'orizzonte verso di quale sono andati
gli alberi alti dalle vele bianche.

Verso il sol morente fantastici albatri
aprono candide ali e si libran lentamente
sulla distesa che chiama con voce di sirena
la nave allettata con i suoi pallidi marinai.

Si stende pero la notte come un'onda sulla sabbia
e preme l'immenso mare colla sua muta maledizione.
Nell'altomare i pellegrni dell'azzurro hanno paura.
Un'addio delle ali che s'affondano nelle ombre.

E all'alba inginocchiato sulla sponda solitaria,
verso le nuove aurore sta il malato Cuor, -
sul mare bianchi corpi galleggiano, e un relitto, -
ma il sarcastico sole sul cielo nuovamente spunta.



SEA

Sonorous boundlessness, prey of the lightnings,
my soul is a boiling sea in the twilight,
under the horizon to which have gone
the white snow-sailed masts.

Towards the dying sun some fantastic albatrosses
open pure wings and slowly soar
above the stretch that calls with mermaid voice
the lured ship with its pale sailors.

The night lies like a wave on the sand
and weighs on the surface with its silent curse.
In the high sea the pilgrims of the blue have fear.
A farewell of wings sinking in the shadows.

And at dawn knelt on the solitary shore,
towards the new daybreak stands my sick Heart, -
on the sea white bodies float, and a wreck, -
but the sarcastic sun in the sky rises again.