Alecu Ivan Ghilia

SUNT ULTIMUL INOROG

Înstrăinat de turmă, sunt ultimul Cal-inorog.
Cărările sacre şi profane,
păienjeniş incert de zboruri 
ţi tîrîş mîzgos de negre
diafane forme de informe lighioane
au trecut prin oarbele peşteri din mine
prefăcîndu-mă-n vuiet de ruine.

Sunt amintirea beteagă a celui care-am fost
şi rana vie a celui ce-aş fi putut să fiu.



SONO L'ULTIMO UNICORNO

Estraniato dalla scuderia, sono l'ultimo Cavallo-unicorno.
Le strade sacre e profane,
ragnatele incerte di voli
e trascinarsi fangoso di nere
diafane forme d'informi bestie
sono passate per le cieche caverne dentro di me
cambiandomi in ruggito di rovine.

Sono il ricordo infermo di quello che sono stato
e la ferita viva di quello che avrei potuto essere.



I AM THE LAST UNICORN

Alienated from the herd, I am the last Horse-unicorn.
The sacred and profane roads,
uncertain cobweb of flights
and muddy creeping of black
diaphanous shapes of shapeless beasts
have passed through the blind caves within me
turning me into rumbling of ruins.

I am the crippled memory of what I was
and the living wound of what I could have been.