Alexandru Philippide

ÎN NEMILOASA DEVENIRE

Trăim o bună parte din viaţă printre morţi.

Citim în cărţi poeme de-o mie de ani spuse
Şi muzici ascultăm, de mult compuse,
Şi-n vis vorbim cu vechi prieteni morţi;
E-o lume, de neant înconjurată,
Care prin moarte-şi capătă durată
Şi fiinţează-n noi prin nefiinţă.
Şi ne-nşelăm cu strania credinţă
Că ispăşim cu mari păreri de rău
Greşelile de-odinioară,
Care pe alţii i-au făcut să-i doară,
Cînd nu gîndeam ce-i bine şi ce-i rău
Şi cînd cu nepăsare şi-n neştire
Trăiam în nemiloasa devenire.
Dar nimeni n-ar putea să mai învie
Ce-a fost stricat, jignit pe veşnicie.

Şi doar părearea de rău mereu e vie.



NELLO SPIETATO DIVENTARE

Viviamo la piu parte della vita tra i morti.

Leggiamo poemi da mille anni scritti
E ascoltiamo musiche composte tempo fa
E nel sogno parliamo con vecchi amici morti;
E un mondo circondato dal niente
Che attraverso la morte acquista la sua durata
E vive dentro di noi per il suo non essere.
E ci inganniamo con la strana credenza
Che espiamo di gran rimpianti
Gli errori di una volta,
Che hanno fatto addolorar gli altri
Quando non pensavamo al bene ed al male
E quando spensierati ed indifferenti
Vivevamo nello spietato diventare.
Ma nessuno potrebbe risuscitare
Quello ch'e stato offeso per l'eternita.

E solo il rimpianto resta sempre vivo.



IN THE PITILESS BECOMING

We live a good part of our life among the dead.

We read poems written thousands years ago
And listen to ancient  music
And in our dreams we talk with old dead friends;
It is a world surrounded by the void
That by its death acquires lasting
And lives inside us by its nothingness.
And we deceive ourselves with the strange belief
That we expiate by great regrets
The mistakes of once
That\had hurt the others,
When we didn't think of good or wrong
And carelessly and indifferently
We used to live in the pitiless becoming.
But nobody makes live again
That was eternally offended.

But the regret is always alive.