SUPREMA LIBERTATE
Nu-mi trebuie viaţă veşnică, eternitate
(Alte fără de margini închisori),
Dincolo de orice existenţe, presimt uneori
O dezlegată de toate, suprem de simplă libertate...
Acolo năzui eu...Şi cred că nu-n zadar:
Unde nimicul nu-şi mai înalţă schela,
Unde se intră de pretutindeni, fără porţi, făr'de hotar,
Unde nesfîrşitul, desăvîrşit, nu mai încape iar...
Doamne al uriaşei mele neştiinţe, tu eşti acela.
LA SUPREMA LIBERTA
Non ho bisogno di una vita eterna
(Altra sconfinata prigione)
Al di la di ogni esistenza, io presento talvolta
Una scatenata, supremamente semplice liberta...
La bramo io arrivare...E penso non in vano:
Dove il nulla non alza piu la sua impalcatura,
Dove puoi entrare da ovunque, senza porte, senza confini,
Dove l'infinito, conmpiuto, non c'entra ancora...
Dio della mia grande ignoranza, tu sei quello.
THE SUPREME FREEDOM
I do not need eternal life
(Another boundless prison)
Beyond each existence, I sometimes feel
An unchained, supremely simple freedom...
There I strive to come...And I think not in vain:
Where the nothingness doesn't raise its scaffolding,
Where you can enter from everywhere, without gates, without bounds,
Where the infinity, fulfiled, have no room again...
God of my great ignorance, you are that one.
ÎN NEMILOASA DEVENIRE
Trăim o bună parte din viaţă printre morţi.
Citim în cărţi poeme de-o mie de ani spuse
Şi muzici ascultăm, de mult compuse,
Şi-n vis vorbim cu vechi prieteni morţi;
E-o lume, de neant înconjurată,
Care prin moarte-şi capătă durată
Şi fiinţează-n noi prin nefiinţă.
Şi ne-nşelăm cu strania credinţă
Că ispăşim cu mari păreri de rău
Greşelile de-odinioară,
Care pe alţii i-au făcut să-i doară,
Cînd nu gîndeam ce-i bine şi ce-i rău
Şi cînd cu nepăsare şi-n neştire
Trăiam în nemiloasa devenire.
Dar nimeni n-ar putea să mai învie
Ce-a fost stricat, jignit pe veşnicie.
Şi doar părearea de rău mereu e vie.
NELLO SPIETATO DIVENTARE
Viviamo la piu parte della vita tra i morti.
Leggiamo poemi da mille anni scritti
E ascoltiamo musiche composte tempo fa
E nel sogno parliamo con vecchi amici morti;
E un mondo circondato dal niente
Che attraverso la morte acquista la sua durata
E vive dentro di noi per il suo non essere.
E ci inganniamo con la strana credenza
Che espiamo di gran rimpianti
Gli errori di una volta,
Che hanno fatto addolorar gli altri
Quando non pensavamo al bene ed al male
E quando spensierati ed indifferenti
Vivevamo nello spietato diventare.
Ma nessuno potrebbe risuscitare
Quello ch'e stato offeso per l'eternita.
E solo il rimpianto resta sempre vivo.
IN THE PITILESS BECOMING
We live a good part of our life among the dead.
We read poems written thousands years ago
And listen to ancient music
And in our dreams we talk with old dead friends;
It is a world surrounded by the void
That by its death acquires lasting
And lives inside us by its nothingness.
And we deceive ourselves with the strange belief
That we expiate by great regrets
The mistakes of once
That\had hurt the others,
When we didn't think of good or wrong
And carelessly and indifferently
We used to live in the pitiless becoming.
But nobody makes live again
That was eternally offended.
But the regret is always alive.
?
Te întreb, Înşelătorule,unde sunt legiunile mele
şi unde cele o mie de suliţi, de turle?
De pe culme spuneai că se vede alba copilărie,
şi acum nu aud nici tobe, nici surle.
Ascultă atent! Auzi un fluierat?
E un rest din trenul care a luat totul acum o mie de ani.
Şi un uruit prelung nu-ţi sapă urechea?
E viaţa unui băiat care se plimba pe sub castani.
Din legiunile tale n-a mai rămas decît un crivăţ
care bate neîncetat,
şi lancea de lemn care aparţine soldatului
ce n-a existat.
?
Ti chiedo, Ingannevole, dove sono le mie legioni
e dove le milla lancie, e torri?
Dalla cima dicevi puoi vedere la bianca infanzia,
e adesso non sento ne tamburi, ne trombe.
Ascolta attentamente! Senti un fischio?
E un pezzo del treno che ha preso tutto mille anni fa.
E un lungo rombare non scava nel tuo orecchio?
E la vita di un ragazzo che camminava sotto i castagni.
Delle tue legioni non e rimasto che una tramontana
che soffia senza tregua,
e la lancia di legno che appartiene al soldato
che non c'e stato mai.
?
I ask you, Deceptive, where are my legions
and where my thousand spears, and towers?
From the top you said you can see the white childhood,
and now I hear neither drums, nor trumpets.
Listen carefully!Do you hear a whistle?
It s a rest of the train that has carried everything a thousand years ago.
And a long rattling is not digging into your ear?
It is the life of a boy who used to walk under the chestnut-trees.
Of your legions remained only an icy north wind
that is restlessly blowing,
and the wood spear that belongs to the soldier
who never existed.
CURSA
Mai departe de moarte, mai departe de viaţă,
mai departe de dragoste, mai departe de mine,
mai departe de noi,
mai departe de cei care-am fost,
de cei care-am fi putut deveni.
Şi cursa continuă.
LA CORSA
Piu lontano dalla morte, piu lontano dalla vita,
piu lontano dall'amore, piu lontano da me stesso,
piu lontano da noi,
piu lontano da quelli che siamo stati,
da quelli che avessimo potuto diventare.
E la corsa continua.
THE RACE
Further from death, further from life,
further from love, further from myself,
further from us,
further from those who used to be,
further from those who could become.
And the race goes on.
