DACĂ...
Dacă ieşi din păduri, mă găseşti într-un pîlc
de coroane ce cîntă ; mai jos, în cenuşa
marilor fluturi ce-n zbor m-au atins,
senină mi-e umbra.
Dacă treci de cumplitul amiaz, mă culegi
ca pe-o oră de ceară ; mai greu decît linul,
verdele sunet de greieri vestind
efigii de iarbă.
Dacă nu ţi-au căzut de pe umerii goi
transparentele-aripi şi cotoarele arse
n-au înflorit, - niciodată o ! nu
vei şti să mă mîngîi.
IF...
If you get out from the forests, you find me in a cluster
of singing crowns ; down, in the ashes
of the great butterflies that have touched me in their flight,
my shadow is serene.
If you cross the awful noon, you pick me
like a wax hour ; heavier than the gentle,
the green sound of crickets announcing
effigies of grass.
If your transparent wings have not fallen out
from your nacked shoulders and the burnt stumps
have not flowered yet, - never oh ! you will not
know to caress me.
SPIRALĂ
Mă îndoiesc de mine
Pînă la pămînt.
Pămîntul nu-mi oferă nici el
O certitudine
Şi mă îndoiesc de pămînt,
Atît de mult,
Că răsar pe partea cealaltă
La cer.
Atunci mă îndoiesc şi de cer.
O, pe toate lucrurile,
Pe păduri şi pe mări,
Pe cer, pe lună, pe soare
Trupul meu este o iederă
Care încearcă să se sprijine
De taifun.
SPIRAL
I doubt of me
As far as the earth.
Neither the earth offer me
A certainty.
And I doubt of the earth,
So much,
That I rise on the other side
In the sky.
Then I doubt of the sky too.
Oh, upon all the things,
Upon the forests, and upon the seas,
Upon the sky, upon the moon, upon the sun
My body is an ivy
Which tries to lean upon
The typhoon.
OAMENII MĂ UIMESC
Oamenii mă uimesc şi-acum.
Aş vrea să cunosc ca ei
toate lucrurile pe numele lor şi-n drum
larg să-mi alătur paşii de paşii lor grei.
Fiecare zare să nu aibă-n spatele ei înc-o zare,
fiecare cuvînt să nu aib-un clopot mai mult,
de care numai eu, când se face noapte, s-ascult.
O viaţă aş vrea, o viaţă oarecare,
atît de strîmtă,-ncît să pot dormi
şi uita vocile nepămîntene ;
cerul molatec, destrămat în gene,
să nu mai poată visuri zămisli.
Uneori îmi spun : am să mor
atît de singuratecă-n mijlocul lor ;
limba simplă-a bucuriilor n-am învăţat ;
am să mor ca o pasăre care prea mult a zburat,
dar n-a făcut cuib nicăieri.
În loc să trăiesc, am căntat melancolicul ieri ;
şi semnele pe care le-am primit n-au fost de la oameni,
au fost de la flori. Tu cu cine te-asameni ?
mă-ntrebau pururi privirile omeneşti.
Din pămînt ca noi toţi porneşti,
dar este-n inima ta o pace şi o-ntunecime
din care cresc nişte vorbe ciudate. " Mulţime,
nu mă goni, ca voi sunt, ca voi sunt şi eu ! "
Dar ei mă lăsau deoparte mereu,
şi cuvîntul " poet "răsuna în rîs,
pe buzele lor, care n-au sărutat, n-au surîs.
PEOPLE ASTONISH ME
People still astonish me.
I wish to know like them
all the things on their name and on the road
to join my steps to their heavy steps.
I wish the horizon wouldn't have behind another horizon,
every word wouldn't have another bell,
to whom , only me, at night, listen.
I wish a life, a common life,
so narrow that I can sleep
and forget the unearthly voices;
the soft sky, teased in my eyelashes,
could create no more dreams.
Sometimes I tell myself : I'll die
so lonely among them ;
the simple language of the joy I haven't learn ;
I'll die like a bird that has flown too much,
but she didn't make a nest anywhere.
Instead of living I have sung the melancholic yesterday; ;
and the signs that I have received weren't from people,
they were from the flowers. Whom are you resembling to ?
the human eyes always asked me.
From the earth, like all of us, you come
but it is in your heart a peace and a dark
from whom strange words are growing." People,
don't send me away, I am like you ! "
But they always let me aside,
and the word " poet " seemed ridiculous
on their lips, which didn't know what the kiss is.
CONFUNDARE
Cine eşti tu, cel care eşti,
şi unde eşti cînd nimic nu este ?
Născut dintr-un cuvînt îmi duc înţelesul
într-o pustietate divină.
Întreb dacă sunt, dar strigătul
nu se rupe de mine,
şi una cu el rămîn, adăugînd
deşertului singurătate.
Cu harul vreunei silabe
urnesc din înţepenire, întruna,
goluri sferice în alte goluri
aidoma lor, şi fără de margini.
Fixitatea nefiinţelor mereu o clatin
într-un azi etern cu aură de vid -
mă rog să fii, de mine însumi
mă rog să fii. Arată-te.
MINGLED
Who are you, that you are,
and where are you when there is nothing ?
Born from a word I carry my meaning
in a divine desert.
I am asking if I am, but the shout
doesn't tear apart,
and I stay toghether with it, adding
my solitude to the desert.
With the grace of a syllable
I always move the stiffness,
spherical goals inside others goals
just like them, and without bounds.
The fixity of the unbeing I am always shakeing
in a eternal today with an aura of vacuum -
I prey that you may exist, I prey
to myself that you may exist. Show yourself.
RĂSAI ASUPRA MEA...
Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară ;
O,maică sfîntă, pururea fecioară,
În noaptea gîndurilor mele vină.
Speranţa mea tu n-o lasa să moară,
Deşi al meu e un noian de vină ;
Privirea ta de milă caldă, plină,
Induratoare-asupra mea coboară.
Strain de toţi, pierdut in suferinţa
Adancă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.
Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Şi reapari din cerul tău de stele ;
Ca să te-ador de-acum pe veci,
Marie !
RISE OVER ME...
Rise over me, gentle light,
As in my heavenly dream of once ;
Oh, saint mother,forever virgin,
In the night of my thoughts come.
Don't let my hope die,
Although I'm guilty a lot ;
Your eyes full of warm pity,
Mercifully get down on me.
Stranger of all the people,lost
in the deep suffering of my nothingness,
I have no faith anymore.
Give me my youth,return my faith
and come again from your starry sky,
to adore you eternaly from now,
Mary !
