Ion Pillat

CÎNTEC DE VREMELNICIE

Suflet : cer întins pe-o seară

Tristă ca un zvon de-argint,

Prin ce magic labirint

Paserile-n tine zboară ?

Zile cu obraz de moarte

Şi cu zîmbetul fugar,

Vreme, fumuriu ogar !

Ce aproape, ce departe...

Dau să scap - de tine nu pot.

De-nflorire şi de spini

Stau legat cu rădăcini,

Trainic, ca de cer, un clopot.

Scriu - şi litera îngheaţă.

Cînt - şi sunetele pier.

În cenuşă doruri cer

Veşnicie şi viaţă.

Cresc prin foile uscate

Viorele, flori adînci.

Primăvara să n-o plîngi,

Nici iubirile brumate.

Suflete prin tine zboară

Toamne, frunze, amintiri...

Au fost vis şi ispitiri :

Fă-le aripa uşoară.


SONG OF TRANSIENCE

Soul : sky lying on one night
Sad like a silver rumor,
Through what magic labyrinth
Birds are flaying inside you ?
Days with deadly faces
And a fugitive smile,
Weather, a smoky gray hound !
How close, and how far...
I try to escape - but of you I can't.
Of blossoms and thorns
I am bound by roots
Firmly like a bell of heaven.


I am writing - and my letter is feezing.
I am singing - and my sound is perishing.
In the ashes longings are demanding
A life and an eternity.
Among the dry leaves are growing
Violets, deep flowers.
Hence don't cry for the lost spring
Either for the nipped loves.
Soul, across you are flying
Autumns, leaves and memories...
They were dreams and temptations :
Make their wings be light.