VORBE ŞI PÎINI
Din vorbe nu se fac pîini
pîinile se fac din lacrimi,
dar cu vorbe se ia pîinea de la gură
şi se înmulţesc lacrimile.
Cine înmulţeşte lacrimile, cum poate fi om ?
Fiecare vorbă are o soartă
din care curge sînge,
Fiecare vorbă are o credinţă,
aidoma soartei sale,
Cînd pleci din ea,
pleci din sîngele tău.
Din vorbe pot ieşi gloanţe.
Cine crede în gloanţe mai mult decît în oameni,
cum poate fi om ?
Cred numai în oamenii a căror vorbe sunt oameni.
WORDS AND BREADS
Of words we can't make breads,
the breads are made of tears,
but with words the bread is stolen
and the tears are multiplied.
Who multiply the tears, how can be a human ?
Every word has a destiny
out of which the blood flows,
Every word has a faith,
the same with its destiny,
When you leave it,
you live your blood.
Out of the words bullets can come.
Who believes more in bullets than in people,
how can be a human ?
I believe only in the people whose wards are humans.
Constantin P. Popescu : Calea lactee
CALEA LACTEE
Din albe lacuri de demult pornit,
Un zbor străvechi de lebede astrale
Pe luciul cerurilor boreale
Odinioară s-a odihnit.
Fiorul zborului străbate încă
Înmărmurita linişte adîncă
Din care ochiul nostru soarbe
Surîsul alb al nopţii oarbe,
Deasupra sufletelor noastre-aprins,
O, nimb răcoritor pe suflet nins !
Fior al zborului de-odinioară,
Sărut curat pe fruntea noastră cerne !
Pe frunte albe sărutări coboară,
Fior senin al penelor eterne !
Scară cu trepte albe , prinse-n cuie
De-argint, pe care visul nostru suie !
Punte de puf surîzător şi moale
Pentru visurile noastre goale.
Pînză rămasă fără de catarg,
Desfăşură-ţi aripile mai larg,
Desfă din lanţurile-i ruginite
Bătrînul şi hodorogitul vînt,
Îndreaptă-l către mări nemărginite
Cît mai departe de pămînt,
Şi du-ne sufletele ostenite
De căutarea unui cer mai sfînt !
Şi veşnic ca o binecuvîntare
A unor albe mîini odihnitoare,
Deasupra noastră fluturînd să stee
Calea lactee.
MILKY WAY
Started from old white lakes,
An ancient flight of astral swans,
On the bright surface of the boreal sky
Once stopped to rest.
The thrill of the flight still pervades
The deep silence stunned
From which our eye sips
The white smile of the blind night,
Above our souls lightened,
Oh, refreshing halo over the snowed heart !
Thrill of the flight of once,
A clean kiss on our forehead sprinkles !
White kisses on our forehead leaning,
Serene thrill of eternal feathers !
Scale with white steps, caught in nails
Of silver, on which our dreams are rising !
Bridge of down, smiling and soft,
For our empty dreams.
Sail without a mast,
Your wings unfold wider,
Release from its rusty chains
The old rumbling wind,
Send it to unbounded seas,
Far away from the earth,
And take our souls weary
Of seeking in vain a most holy heaven !
And always as a blessing
Of white restful hands
Over us waving let stay
Milky Way.
A PIERDE TOT CE SE POATE PIERDE
Bărbatul este un animal indirect.
Gingaş sufletul lui
de neînţeles este.
Umbra unei frunze o ţine în braţe,
frunza nu, frunza nu.
Fuga unui iepure o ţine pe cîmp,
iepurele nu, iepurele nu.
Foame îi este de ce n-au mîncat alţii, -
frig îi e
tot timpul de alte stele.
Animal indirect, lumină pentru orbi, -
gingaşului se vădeşte,
prin băltoaca de sînge.
Nu naşte, ci visează, -
nu doarme, ci ţine în mîna arma !
Neputînd sa piardă nimic
el pierde totul !
Moare numai omorînd.
Inventează puterea din absenţă.
Lumină în sine însusi.
Ochi scobiţi cu degetul şi scurşi obraji,
ud al luminii, -
neputînd să ţii un copil în pîntec
tăierea gîtului în chip de sabie
o ţii ingropată în pămîntul de război al nimănuia.
Ce poţi să pierzi tu, -
nascut pentru pierdere, totul iţi este destinat pierderii.
Animal indirect
sufletul tău gingaş nimanuia
de trebuinţă este.
TO LOSE ALL YOU CAN LOSE
Man is an indirect animal.
his gentle soul
is incomprehensible.
He keeps the shadow of a leaf in his arms,
the leaf, no, the leaf, no.
He keeps the running of a rabbit on the field,
the rabbit, no, the rabbit, no.
He is hunger of what the others don't eat -
He is cold
always of other stars.
Indirect animal, light for the blind men,
he shows himself to the gentle
from the pool of blood.
He can't give birth, but he dreams,
he doesn't sleep, but keeps a gun in his hannds !
Unable to lose anything,
he loses everything.
He dies only killing.
He invents the power from absence.
Light in himself.
Eyes carved by the finger, sunken cheeks,
wet of light, -
not being able to keep a child in his womb,
he keeps buried in a war land of nobody
the cut of the throat by the way of the sword.
What can you lose,
born for loss, you are meant to lose.
Indirect animal,
your gentle soul for anybody
is of no need.
FLORI
Vijelioase flori, din pămînt aburind,
ca nişte strigăte cresc, saltă zîmbind.
Care e vremea lor gingaşă-n vreme ?
Noaptea-n grădinile mari nu se vor teme ?
Însă-n mijlocul lor, bolnav de vis,
ochiul lui Dumnezeu şade deschis...
Haina lui mirosind a ierburi şi cer -
fără să ştie oraşul de piatră şi fier.
Mîinile micilor flori intră-n pămînt.
Morţii cînd le sarută ştiu daca-i vînt,
şi de pe dînsele sorb ploaia şi veştile.
Astfel, în flori işi deschid morţii fereştile...
FLOWERS
Stormy flowers, from the steaming ground,
like callings grow, rise smiling.
What is their will, gentle in time ?
At night, in the great gardens, aren't they afraid ?
But in the middle of them, ill of dreaming,
the God's eye stays open...
His coat smelling of herbs and sky -
without knowing the stone and iron town.
The hands of the little flowers go into the earth.
The dead when kiss them knows that the wind blows,
and from them sips the rain and the news.
So, in flowers the dead open their windows.
CLEPSIDRĂ
Nu ştiu dacă mă golesc
Sau mă umplu.
Acelaşi bir de nisip
Şi aşa
Şi altminerea.
SAND GLASS
I don't know if I'm filling up
Or I'm getting empty .
The same tribute of sand
And so
And otherwise.
