ULTIMA AMINTIRE
Spaţiul devora toate lucrurile din el
priveam în tăcere în urma lor
spre locul acela unde nu se vede nimic
ca-n pîntecele unui animal incolor
care mistuie lumea şi flămînzeşte
în chiar vremea în care mănîncă
totul pînă la ultima fiinţă vie
şi pînă la ultima stîncă
în care a fost îngropat un om
şi pînă la ultima cruce
pusă în spatele său
nainte de-a se duce;
aşteptam cu spaimă să ne vină rîndul
se apropia fantastica oră
spaţiul devora toate lucrurile din el
şi ne uitam neputincioşi cum le devora.
L'ULTIMO RICORDO
Lo spazio divorava tutte le cose
guardavo silenziosa dietro a loro
verso quel posto dove non si vede nulla
come nella ventre di un'animale incolore
che consuma il mondo e affama
proprio mentre mangia
tutto fino all'ultimo essere vivo
e fino all'ultima roccia
dove e stato seppellito un'uomo
e fino all'ultima croce
messa nelle sue spalle
prima di andarsene;
aspettavamo con paura di arrivare il nostro turno
si'avvicinava la fantastica ora
lo spazio divorava tutte le cose
e guardavamo impotenti come le divorava.
THE LAST MEMORY
The space was devouring all the things
I was looking in silence after them
towards that place where nothing is seen
as in the womb of an colourless animal
which consumes the world and gets hungry
just as it is eating
all as the last being
and as the last rock
where was burried a man
and as the last cross
put on his shoulders
before he had gone away;
we were waiting wth fear to come our turn
the fantastic hour was coming near
the space was devouring all the things
and we were looking helplessly as it was devouring them.
ZIUA MORŢILOR
Astăzi stau la aceeaşi masă
Viii şi morţii
Mănîncă amintiri şi beau lacrimi
Timpul arde în lumînări
La despărţire
Cei vii au şoptit celor morţi:
Aveţi grijă la ce veţi vorbi la înviere
Fiindcă tot ce veţi spune
Va fi folosit împotriva voastră.
IL GIORNO DEI MORTI
Oggi stanno alla stessa tavola
I vivi ed i morti
Mangiano ricordi e bevono lacrime
Il tempo brucia nelle candele
Separandosi
I vivi hanno mormorato ai morti:
Badate bene che cosa parlate nel giorno del risurrezione
Perche tutto che direste
Sara usato contro di voi.
THE DAY OF THE DEAD
Today stand at the same table
The living and the dead
They eat memories and drink tears
The time burns in the candles
Parting the living whispered to the dead:
Be careful what you say at resurrection day
Because all you will say
Will be used against you.
IMENSITATEA PUNCTULUI
In zadar freamătă pădurea
vîntul va trece iar
pasărea se înalţă
pe pămînt
umbra ei se tîrăşte
nu va zbura mai repede
ca vîntul
cel dus de vînt.
L'IMMENSITA DEL PUNTO
In vano freme il bosco
il vento passera ancora
l'uccello si alza
sulla terra
la sua ombra trascina
non volera piu presto
del vento
quello portato dal vento.
THE IMMENSITY OF THE POINT
In vain the woods is rustling
the wind will pass again
the bird rises
on the ground
its shadow creeps
it will not fly more quickly
than the wind
that who is carried by the wind.
CAII DE GHEAŢĂ
Curînd totul se va termina
şi vom călători împreună departe în ger
pe o nesfîrşită cîmpie
pînă cînd caii noştri de gheaţă vor necheza
pînă cînd caii noştri de gheaţă se vor topi sub noi.
I CAVALLI DI GHIACCIO
Fra poco tutto finira
e viaggeremo insieme lontano nell freddo
su una sconfinata pianura
fino che i nostri cavalli di ghiaccio nitrirano
fino che i nostri cavalli di ghiaccio scioglierano sotto di noi.
THE HORSES OF ICE
Soon everything will finish
and we shall travel together far away in the frost
on a endless plain
untill our horses of ice will neigh
until our horses of ice will melt under us.
FRUNZE
Cad clipele, cad frunze, ca dintr-un pom ceresc.
Deopotrivă toate sub talpa mea foşnesc...
În palmele întinse le prind necontenit,
Aşa cum cad, cu pete de soare veştejit.
Cad foşnitoare frunze sau clipele se cern?
Odată, la picioare speram să ţi le-aştern.
Deopotrivă, toate sub talpa mea foşnesc,
Din mîna mea căzute sau dintr-un pom ceresc.
FOGLIE
Cadono gli attimi, foglie, come da un celeste albero.
Tutte insieme sotto la mia suola stan frusciando...
Nelle mie distese palme le prendono continuamente,
Cosi come cadono, con macchie di sole appassito.
Cadono fruscianti foglie oppure gli attimi si stacciano?
Una volta, ai tuoi piedi speravo di cospargerli.
Tutte insieme sotto la mia suola stan frusciando,
Cadendo dalla mia mano o da un albero celeste.
LEAVES
The moments are falling, leaves, as from a heaven tree.
Under my sole they are rustling all together...
In my open palms I continuously catch them,
As they are falling, with spots of withered sun.
Are they falling rustling leaves or are the moments drizzling?
Once at your feet I hoped to put them all.
Under my sole they are rustling all together,
Falling from my hand or from a heaven tree.
SĂ NU...
Să nu te bucuri, nu, prea mult
de Viaţă, de acest tumult
care te face să-ţi închipui
că nu-i tot una cu nisipu-i.
Să nu-ţi închipui...Căci aşa e:
ea face dintr-o vîlvătaie
cenuşă; din cenuşă - vînt
şi din ce-i vînt face-o odaie
fără pereţi, fără cuvînt.
NON...
Non rallegrarti, non, troppo
della Vita, di questo tumulto
che ti spinge ad immaginarti
che essa non e simile alla sabbia.
Non immaginarti...Perche cosi e:
essa di una fiamma fa
cenere; della cenere fa vento
e del vento fa una stanza
senza pareti, senza parole.
DO NOT...
Do not rejoice, no, too much
at Life, at this tumult
which makes you imagine
that it is not alike the sand.
Do not imagine...For it is so:
it from a flame makes
ashes; from ashes makes wind
and from wind makes a room
without walls, without words.
ELEGIA ZĂPEZII
În strania mea catedrală
Pendulele toate au stat,
Cad zăpezi, între noi, uriaşe,
Ori, poate, de mult te-am uitat.
M-am iutat şi pe mine, iubito,
Într-un alt fel, de-acuma, fiord,
Cad zăpezi între noi, uriaşe,
Mi-e mai somn, mai departe, mai nord.
Se strecoară miracolul lunii
Şi lumina-i cavernă-n tăceri,
Idoli cad, uriaşi, în troiene,
Oblojiţi în brocarturi de ger.
Cu dragoni de ivoriu la proră,
Traversează fiordul, trufaş,
Doar corăbii de ceaţă, Semfora,
Şi omătu-ntre noi, uriaş.
Căutînd vreun burg iluzoriu,
Strămutat într-un Nord maiestos
Trec corăbii de fum şi ivoriu...
..............................................
Dintr-un ceas de milenii ne-ntors
Cad zăpezi între noi - un linţoliu.
L'ELEGIA DELLA NEVE
Nella mia strana catedrale
Tutti gli orologi sono fermati,
Cadono delle nevi, tra noi, enormi,
O, forse, tempo fa ti ho dimenticato.
Mi sono scordato anche di me, amore,
In un altro, d'ora in poi, fiordo,
Cadono delle nevi, tra noi, enormi,
Sonno piu assonnato, piu lontano, piu a nord.
Scivola il miracolo della luna
E la luce e caverna nei silenzi,
Idoli cadono, enormi, nella neve
Coperti da broccati di ghiaccio.
Con draghi di avorio alla prua,
Attraversano il fiordo, superbamente,
Solo navi di nebbia, Semfora,
E la neve, tra noi, e enorme.
Cercando una citta illusoria,
Spostata in un Nord maestoso
Passano navi di fumo e avorio...
...............................................
Da un orologio non voltato da millenni
Cadono delle nevi tra noi come un sudario.
THE SNOW ELEGY
In my strange cathedral
All the clocks have stopped,
Huge snows are falling between us
Or, maybe,long ago I forgot you.
I have forgotten even myself, my love,
In another kind of a fiord,
Huge snows are falling between us,
I am more sleepy, more far, more in the north.
The miracle of the moon is creeping
And the light is a silent cavern,
Idols are falling, huge, in the snow,
Cavered with brocades of ice.
With ivory dragons at the prow,
They are stately crossing the fiord,
Only ships of mist, Semphora,
And the snow is huge between us.
Looking for a illusory city,
Shifted in a majestic North,
Are passing ships of ivory and smoke.
.........................................................
From a clock since milleniums unwinded
Are falling snows between us like a shroud.
