Ion Caraion

JUCĂRII CU FIERE

Aceste mici invenţii triste : cuvintele -
o bucătărie în care se găteşte otravă.
Au trecut poeţii. Noi culegem struguri.
Întîmplarea se ţine după oameni ca pietrele.
Nu mai iubim mai tîrziu.
În ascunzişul ei de fată, pădurea
e ca o minge verde pe zăpadă.

TOYS WITH GALL

These small sad inventions : the words -
a kitchen that coocks poison.
The poets passed away. We pick grapes.
The happening comes after people like stones.
We love no more later.
In her maiden hiding, the forest
is like a green ball on snow.

Maria Banuş

TOATE ACESTE LUCRURI

Toate aceste lucruri,
pisici şi ceşti,
autobuze, cutii poştale,
( ba chiar şi abstracţii
antiteze de pildă sau imperative )
provizii scumpe
cu care navigăm în nacelă
deasupra oraşului
într-o lumină de aur,
cîteodată în mai, cîteodată-n septembrie.

Toate aceste lucruri,
pisici şi ceşti,
şi toate celelalte
obiecte cabalistice stranii,
care se află cu noi în nacelă,
şi ce caută cu noi în nacelă,
cînd navigăm deasupra noastră
în balonul cel negru.

ALL THESE THINGS

All this things
cats and cups,
buses, mailboxes,
( and even abstractions
antithesis for instance or imperatives )
dear supplies
with which we are sailing on the platform
above the city
in a golden light,
sometimes in May, sometimes in September.

All this things,
cats and cups,
and all the other
strange cabalistic objects,
which are with us on the platform,
and why are they with us on the platform,
when we are sailing above us
in the black balloon.

Vasile Voiculescu

MÎNTUIRE

La temelia lumii minunea doarme încă...
Mereu mă-ncercuieşte un orizont de dor.
Pe-un fraged ţărm de sunet apăs o umbr-adîncă,
Văd aurora morţii pe-un munte viitor...

Ce greu să treci din carne iar în eternitate !
Un continent de suflet s-afundă în uitare,
Dar altele din sînge ies noi şi-nfierbîntate
Tiparele durerii s-abat pe fiecare.

Fără liman m-aruncă la capetele firii
Lăuntricele mele cumplite depărtări,
Cînd tropicul iubirii cu jungla de visări,
Cînd dincolo de cercul polar al amintirii...

Trec veacurile cete cu frunţile în tină.

Rămîne-n mîini viaţa ca zdrenţe de tristeţe.
Cît nu vom smulge vremea din noi cu rădăcină,
Nu este mîntuire decît prin frumuseţe.

SALVATION

At the foundation of the world still sleeps the wonder...
A horizon of yearning always surrounds me.
On a tender shore of sound I let a deep shadow,
I see the dawn of death on a future mountain...

How hard to get from flesh into eternity !
A continent of soul sinks into oblivion,
But others come up from blood and burning
The patterns of the pain engrave on each.

Without a haven throws me at the ends of nature
My inner terrible distances,
Sometimes at the tropic of love with its jungle of dreamings,
Sometimes beyond the arctic circle of my memories...

The centuries are passing on the earth in hosts.
The life remains in our hands as rags of sadness.
If we shall not tear off the time inside us
There is no salvation but through beauty.

Luminiţa Suse

CEA MAI FRUMOASĂ POEZIE

Fiecare clipă este ocazia astrală

de a scrie
cea mai frumoasă poezie
despre orice suflare
ori simţire oricît de banală
chiar erezie,
tot ce ne însufleţeşte
este prilej de sărbătoare,
şi cum zîmbetul cel mai reţinut
te eliberează rîzînd nebuneşte,
din sentimentul cel mai tăinuit
în acest univers
nu te poţi înălţa decît visînd
repetat la infinit
somnul de faur al aceluiaşi vers
din care vei trezi
sărbătorit în neştire
de cea mai pămînteană iubire.

THE MOST BEAUTIFUL POEM

Each moment is an astral opportunity
to write
the most beautiful poem
about any breath
or feeling no matter how common
even heresy,
everything that inspires us
is a cause of celebration,
and how the most retained smile
releases you laughing madly,
in this universe
you can't rise but dreaming
infinitely repeated
the builder's sleep of the same verse
from which you'll wake
always celebrated
by the most earthly love.

Marin Sorescu

IATĂ...


Iată, lucrurile
Sunt tăiate în două,
De-o parte ele,
De-o parte numele lor.


E un loc vast între ele,
Loc de alergătură,
De viaţă.


Iată, tu eşti tăiat în două.
De-o parte tu,
De-o parte numele tău.


Nu simţi cîteodată, poate în vis,
Poate lîngă vis,
Că peste fruntea ta
Se suprapun alte gînduri,
Peste mîinile tale
Alte mîini ?


Cineva te-a înţeles pentru o clipă
Făcînd numele tău
Să treacă prin corpul tău,
Sonor şi dureros,
Ca limba de bronz
Prin golul clopotului.



HERE...

Here, the things
Are cut in half,
On one side, they,
On one side, their name.

It is a vast place between them,
Place of running,
Of life.

Here, you are cut in half.
On one side, you,
On one side, your name.

Don't you feel sometimes, maybe in your dream,
Maybe close to your dream,
That over your forehead
Other thoughts overlap,
Over your hands
Other hands ?

Someone has understood you for a moment
Making your name
Pass through your body,
Sounding and painful,
As the bronze tongue
Through the emptiness of the bell.