POETUL-COPIL
Ar trebui să ştim din capul locului că el mai locuieşte sub cerul nesfîrşit înfăţişînd rigoarea unor limite deloc neînsemnate
şi de asemenea să ni-l înfăţişăm cu baioneta sfredelindu-i pieptul şi purtînd pe umeri materia fundamentală a durerii
sau să-l privim pe calea cea închisă cum îl conduc orbitele umplute cu tenebre şi cum adună laolaltă respingeri hotărîte şi risipiri de oase tari şi de fragile simţăminte
el care trece aproape nebăgat în seamă pe la porţi şi scoate la iveală sărăcia tristă a rădăcinilor uitate
fără să dea de bănuit că ar fi totuşi trandafirul care aleargă prin grădină
THE POET-CHILD
We should know from the very beginning that he's still leaving under the endless sky representing the rigor of some limits at all unimportant
and we also should represent him with the bayonet boring through his chest and wearing on his shoulders the fundamental matter of pain
or watch him on the closed way as the orbits filled with darkness lead him and gathering together resolute rejections and wastings of hard bones and fragile feelings
he who goes almost unnoticed at the gates and reveals the sad poverty of the forgotten roots
without being yet suspected that he would be the rose running around the garden
PLOAIE
Ploaie, buruiană deasă,
vrea pămînt de cer să ţeasă,
şi pe vechi şi-atîtea căi
ploaia şterge paşii tăi...
Pe unde-am iubit odată
creşte buruiana beată,
părul tău se stinge-n ploi,
nu mai ştim nici noi de noi,
şi ca ploaie, şi ca vînt,
ne tot pierdem în pămînt...
RAIN
Rain , thick weed,
wants to weave earth to sky,
and on old and many ways
it is wipping your steps...
Where I have loved once
now the drunk weed grows,
your hair extinguishes in the rain,
we don't knows us anymore,
as the rain, as the wind,
we are losing in the earth...
liman
departe departe
pe unde vor fi cavaleri
senini pe cai negri
tu cauţi liman
străin într-o stranie stare
inelul meu pal
fantomă rotundă
falanga se rupe
în aer rămîne
tu cauţi un timp
pe care eu nu pot să-l nasc
deşi sunt cu tine
trufia se clatină-n scări
argintul vorbeşte
o limbă a mării
pierdut înţeles
al morţilor duble călare
din gînd
degeaba fac larmă lăstunii
intrăm în ţinutul de piatră
profund ca-ntr-un text.
haven
far away far away
where the knights would be
serene on black horses
you are looking for haven
stranger in a strange state
my pale ring
round ghost
the phalax is broking
in the air remains
you are looking for a time
that I can't give birth to
although I am with you
the arrogance is staggering in the footboards
the silver is talking
a language of the sea
lost meaning
of the double deaths on horseback
in the thought
in vain the martins make noise
we enter the land of stone
deeply as if in a text
CLOWNUL
Pe-un ascuţiş de sabie dansează,
spre hazul vostru agresiv, pe urmă
în ropotul de-aplauze - ca pe cioburi -
ale fiinţei voastre rîzătoare.
Destul ! Destul ! Duceţi-vă acasă,
voi, care credeţi că umblaţi de-o parte
sau alta a tăişului, al căror
obraz grotesc el şi l-a scos cu scîrbă,
ca să se-ncline-adînc în faţa voastră !...
Culcaţi-vă pe partea pălmuită.
THE CLOWN
On the edge of a sword he's dancing
to your aggressive amusement, then
in the burst of applauses - as on broken glass -
of your laughing being.
Enough ! Enough ! Go home,
you, who believe that walk on one side
or another of the cutting edge, whose
grotesque face he took off with disgust,
to bow deeply in front of you !...
Sleep on your slapped cheek.
SUS
Veveriţele
Sărind de pe o picătură pe alta
Urcă prin ploaie pînă la coroana
Norului întunecos.
Aşa aş vrea
Pe gîndurile mele
Să urc pînă sus de tot,
Unde e posibilă liniştea,
Pentru că viaţa şi moartea s-ar întîmpla
Mai jos de mine,
Ca ploaia sub nor.
UP
The squirrels
Jumping from one drop to another
Climb up to the crown
Of the dark cloud.
So I would like
On my thoughts
To climb to the top,
Where the peace is possible,
Because life and death would occur
Below me
As the rain under the cloud.
