CUM TOT MAI TAINIC
De cît timp, oare, sunt în această odaie?
Ceasul s-a stins, de mult, în clipa avară,
Luna, şi ea, încă nu se arată,
Nisipul clepsidrei spune că-i vară.
S-ar putea, totuşi, primăvară să fie, sau toamnă,
Luceafărul de ziuă tăcut este încă,
Şi tot mai tainic clepsidra măsoară
Timpul acestei fîntîni cu tristeţe adîncă.
SEMPRE PIU MISTERIOSAMENTE
Da quanto tempo, forse, ci sono in questa stanza?
L'ora e spenta, da tempo, nell'avido istante,
La luna, anche essa, non spunta,
La sabbia della clessidra parla ancora dell'estate.
Pero, puo darsi, che ci sia primavera, o autunno,
La stella del mattino e ancora silenziosa,
E sempre piu misteriosamente la clessidra va misurando
Il tempo di questa fontana da profonda tristezza.
MORE AND MORE MISTERIOUSLY
From how long time, I wonder, I am in this room?
The hour has estinguished in the greedy moment,
The moon itself yet does not rise,
The sand of the hour glass talks about summer.
However, it is possible to be spring or autumn,
The morning star is still silent,
And more and more misteriously the hour glass is measuring
The time of this well of deep sadness.
