Constanţa Buzea

ACOLO UNDE CRED CĂ EŞTI

Acolo unde cred că eşti
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.

Tot mai departe simţi şi taci
Adăugat la rest mereu
Şi nu mai pot înainta
Decît pierzîndu-mă şi eu.

Cum ninge,alb e orice drum
Şi alb respiră-ntregul timp
Nici nu te-aş recunoaşte-acum
Desperecheat şi fără nimb.

Mi-e milă şi să-mi amintesc
Dar nici să uit nu mă îndur
Cîtă părere-i în destin
Cîtă greşeală-i împrejur.

Cu degete de frig adun
Ca sub un şal înzăpezind
Sufletul nostru încă bun
Mişcarea lui către argint.



LA DOVE PENSO CHE TU CI SIA

La dove penso che tu ci sia
Nemmeno i treni non pervadono
La come di vetro sembran
I boschi di brinosi abeti.

Sempre piu lontano senti e taci
Aggiunto sempre a quello che rimane
E non posso piu avanzzare
Se non perdendomi anche io.

Come nevica,bianco e ogni sentiero
E bianco respira l'intero tempo
Non piu ti riconoscerei adesso
Senza coppia e senza nimbo.

Ho pieta perfino ricordarmi
Ma neanche dimenticar non posso
Quanta illusione c'e nel destino
Quanto errore c'e nel mondo.

Con  fredde ditta io raccolgo
Come sotto un nevicato scialle
Il nostro animo ancora buono
La sua aspirazione verso l'argento.



THERE WHERE I THINK YOU ARE

There where I think you are
The trains are never reaching
There the fir-tree woods
Look like hoar-frosted glass.

More and more distant now you feel
Always added to the rest
And I cannot go forward anymore
But if I lose myself.

As it is snowing, white is every road
And the time is breathing whitely
Now I wouldn't recognize you anymore
Not paired as you are and without a nimbus.

I feel pity to remember
But I haven't the heart to forget
How much illusion is in the destiny
How much error is in the world.

With frozen fingers I'm gathering
As under a snow like shawl
Our still good soul
Its aspiration after silver.

Constanţa Buzea

mă întunec

mă despart
mă întunec de tine
prin acest plîns îngîndurat

citeşte
închide-mi ochii
oglindă a mea tu

nici un  cuvînt nu umple durerea
de a te fi atins
taina de a te fi salvat
undeva în trecut

undeva în trecut e un ţărm
o întindere un
fluviu de piatră

iartă-mă de pe acum
de sare spală-mă

nimeni nu tace nimeni nu spune
nimeni nu poate
nu-mi pare rău că am trecut



mi oscuro

mi separo
mi oscuro da te
attraverso questo pensieroso pianto

leggi
chiudi i miei occhi
specchio mio tu

nessuna parola non empie il dolore
di averti raggiunto
il segreto di averti salvato
una volta nel passato

la nel passato c'e una riva
uno spazio un
fiume di pietra

perdonami adesso
lavami del sale

nessuno tace nessuno parla
nessuno puo
non sono triste per esser passata



I'm getting dark

I part
I'm getting dark from you
by means of this thoughtful crying

read
close my eyes
mirror of mine you

no word fills the pain
of having you reached
the secret of having you saved
somewhere in the past

somewhere in the past
there is a shore
a space a
river of stone

forgive me now
wash me of salt

no one is silent no one speaks
no one can
I don't feel sorry that I have passed away

Constanţa Buzea

ideal

îngerul meu la care mergeam să mă uit

senină cu somnul întreg împăcată cu mine

din valuri de nori căzu sfărîmîndu-se

de sticlă de ploaie de lacrimi de cuvinte

uimită cu el la picioare - bucăţi

murdar ca un lanţ

în el mă rănesc cu el mă sugrum

cu el mă spăl de sîngele meu

vocea lui umbra lui le respir împreună

rău mi se face ca unui cîine otrăvit

gura lui plină de spaimă scheunînd

mi se-nghesuie-n gură

gură de cîine am îngere tremură adună-te

du-te nu mai e mult nu mai pot să te-ndur

înnebunit grăbit singur cu mine ca morţii

ideale

il mio angelo il quale andavo a guardare

serena dal sonno intero riconciliata con me stessa

dalle onde delle nuvole e caduto spezzandosi

di vetro di pioggia di lacrime di parolle

stupita con esso ai miei piedi - in pezzi

sporco come una catena

in esso mi faccio ferire con esso mi strozzo

con  esso mi lavo dal mio sangue

la sua voce la sua ombra respiro insieme

ho male come un cane avvelenato

la sua bocca piena di paura piagnucolando

si spinge nella mia bocca

bocca di cane ho angelo trema raccoglieti

vai via non c'e troppo tempo non posso piu patirti

impazzito affretato solo con me come i morti

ideal

my angel at whom I used to look

serene with my whole sleep reconciled with myself

from waves of clouds has fallen breaking down

of glass of rain of tears of words

amazed with him at my feet - in peaces

dirty like a chain

with him I hurt myself with him I strangle myself

with him I wash my blood

his voice his shadow I breath together

I feel bad like a poisoned dog

its mouth full of fear yelping

is crowding in my mouth

mouth of dog I have angel tremble gather yourself

go away it is no time I cannot bear you anymore

madded hurried alone with myself like the dead

Constanţa Buzea

CASTANUL CU PISICI

Sunetele amplificîndu-se
noaptea în linişte, ca şi cînd ar rămîne 
un gol misterios după o ridicare a lucrurilorla cer. 
Se-aude deodată ţipătul gutural, concret,
aproape omenesc, şi zbaterea unei păsări
sugrumate în castanul plin de flori şi de pisicila pîndă.
Sîngele îmi presează disperat tîmplele.
O venă se zbate şi gura mi se umple
de un gust nou, între sălciu şi uscăciune.
Rămîn înmărmurită că la numai cîţiva metri distanţă
una din făpturile lui Dumnezeu îşi dă sufletul. 
Şi eu nu mai pot face nimic ca să uit asta.



IL CASTAGNO CON GATTI

I suoni ingrandiscono
di notte nel silenzio, come se rimanesse 
un vuoto misterioso dopo un rialzo delle cose al cielo. 
Si sente all'improvviso il grido gutturale, concreto,
quasi umano, e il dibattersi di un'uccello
strangolato nel castagno pieno di fiori e di gatti in agguato. 
Il sangue mi preme disperatamente le tempie. 
Una vena si dibatte e la bocca si empie
di un sapore nuovo, insipido e secco.
Rimango di sasso perche a pochi metri
una delle creature di Dio da il suo ultimo fiato. 
Ed io non posso fare niente per dimenticarne.



THE CHESTNUT TREE WITH CATS

The sounds amplify
at night in the silence, as if it remained 
a mysterious void after the rising of the things in heaven.
Suddenly it is heard a guttural scream, concrete,
quite human, and the struggle of a bird
strangled in the chestnut tree full of flowers and cats at watch.
The blood hardly press my temples. 
A vein struggles and my mouth fills
with a new taste, brackish and dry.
I remain stone still because at a few meters distance 
one of God's creatures draws its last breath.
And I can do nothing to forget it.

Constanţa Buzea

făcutul meu cuvîntul

făcutul meu cuvîntul paşte-n munte
imagini verzi sub norii toamnei grei

ai ma văzut mai ţii tu minte unde
şed liniştiţi ca-n lacrimi ochii mei

timpul secat petrece şi-i răspunde
din tine cineva fără să vrei

trecîndu-mi dreapta lină peste frunte
cu mîna stîngă sufletul mi-l iei

în cîte-un nor străin ne vom ascunde
ca desfrunzit mesteacăn lîngă tei



mia fatta la parola

mia fatta la parola pascola nella montagna
immagini verdi sotto le pesanti nuvole dell'autunno

hai gia visto ti ricordi dove
stanno tranquilli in lacrime i miei occhi

il secco tempo va e gli risponde
dentro di te qualcun senza voler

passando la tua dolce destra sopra la mia fronte
con la mano sinistra prendi il mio cuor

in qualche nuvola straniera ci nasconderemo
come la  betulla senza foglie accanto al tiglio



my made the word

my made the word grazes in the mountains
green images under the heavy autumn clouds

you have just seen you remember where
lying as in tears my quiet eyes

the dry time goes and replies
unwillingly someone inside you

passing your sweet right hand over my forehead
with your left hand you take my soul

in some strange clouds we shall hide
as the leafless birch  near the lime tree

Constanţa Buzea

OGLINDA MEA FIIND, DE CE NU-MI SEMENI?

Dispreţul e harul deznădejdii,
Nestinsa contemplare dintre gemeni.
Oglinda mea fiind, de ce nu-mi semeni,
Tu, care harnic îmi prezici primejdii?

Părem că suntem fiii unor steme
La care nimeni nu se mai gîndeşte.
Sîngele cui, pierdut, ne osîndeşte
Să fim în cimitire de poeme?

Nu ne-a fost dat curat acelaşi simţ şi
Neputrezita inimă de ceară
Ca în virtutea ei să fim ca sfinţii.

Păscuţi de trup, desăvîrşit să pară,
Acest păcat destăinuirăm minţii,
Că, neputîndu-l stinge, ne omoară.



IL MIO SPECCHIO ESSENDO, PERCHE NON RASSOMIGLI A ME?

Il disprezzo e la grazia della disperazione,
L'inestinguibile contemplazione tra gemelli.
Il mio specchio essendo , perche non rassomigli a me,
Tu, che laboriosamente predici a me pericoli?

Sembra che siamo i figli di alcuni stemmi
Ai quali nessuno pensa piu.
Il sangue di chi, perduto, ci condanna
Di restar nei cimiteri di poemi?

Non ci e dato lo stesso senso puro e
Il non imputridito cuor di cera
Sicche  siamo come i santi.

Pasciuti dal corpo, per sembrar perfetto,
Questo peccato abbiamo rivelato alla ragione,
Che, non potendo spegnerlo, ci ammazza.



MY MIRROR BEING, WHY DO YOU NOT RESEMBLE TO ME?

The scorn is the gift of despair,
The unexstinguished contemplation between twins.
My mirror being, why do you not resemble to me,
You, who industriously predict to me perils?

Seems that we are the sons of the same crowns
To which nobody think anymore.
Whose blood, lost, condemn us
To stay in cemeteries of poems?

It wasn't given to us the same pure sense and
The unrotten heart of wax
So that we were like the saints.

Grazed by the body, for looking perfect,
This sin we have revealed to our reason,
That, not being able to put it out, it kills us.

Constanţa Buzea

pată de lumină

nu sunt tristă
scriu doar pete de lumină
pete de lumină
pete de lumină

am cîteva gînduri pentru luna plină
cînd ar vrea să sugă pinii de răşină

amintind paloarea lor divină
de la toamnă cînd este senină

o să vii odată tu către colină
unde mă simt vie şi fără de vină
ca să nu mai fiu o tristă pată
de lumină
pată de lumină de lumină


macchia di luce

non sono triste
scrivo solo macchie di luce
macchie di luce
macchie di luce

ho qualche pensieri per il plenilunio
quando vorebbe succhiare la resina dei pini

rammentando il loro pallor divino
dall'autunno quando e sereno

verrai una volta verso la collina
dove mi sento innocente e viva
per non esser piu una triste macchia
di luce
macchia di luce di luce



spot of light

I am not sad
I write only spots of light
spots of light
spots of light

I have some thoughts for the full moon
when it wants to suck the resin of the pines

remembering their divine paleness
from the autumn when it is clear

You will come some day towards the hill
where I feel alive and without fault
for not being a sad spot
of light
spot of light of light

Constanţa Buzea

umbros

cît te iubesc
martori mi-s îngerii
al căror cric îl asculţi

culcă-te trist lîngă mine
eliberează-te simplu
plîngi

îngîndurat ca o plantă
roagă-te fără cuvinte
simţi o teroare nu mai adormi
nu ţii minte

fără să vreau te distrug
trec prin cenuşă pleoapele tale
soarele intră umbros
în ochii orbi în casa melcului

cerul rămas
suferă singur absenţa
stelelor din scorpion




ombroso

quanto ti amo
testimoni sono gli angeli
il cui cricco lo ascolti

mettiti triste accanto a me
liberati semplicemente
piangi

pensieroso come una pianta
prega senza parole
provi un terrore non puoi dormire
non ti ricordi

senza voglia ti distruggo
passo in cenere le tue palpebre
il sole ombroso entra
negli occhi ciechi nella chiocciola

il cielo rimasto
soffre solo l'assenza
delle stelle del Scorpione



shady

how much I love you
the angels are my witnesses
whose winch you listen to

sad lay down near me
free yourself simply
cray

thoughtful as a plant
prey without words
you feel scared you cannot sleep
you do not remember

against my will I destroy you
I pass through ashes your eyelids
the shady sun enter 
the blind eyes the shell of the snail

the remained heaven
suffers lonely the absence
of the stars of Scorpio

Constanţa Buzea

CE PIERZI LIPSIND

Tăcerea mea e ca o ţară moartă,

Dar nici nu cred că alta e mai sfîntă.

De ce ţi-aş ţine-nchisă gura, cîntă,

Vînează dacă vrei această soartă.

Dar apără-te chiar cînd nu te doare,

Ca  talpa moale calcă peste forme.

Ar fi păcat să strici lumini enorme,

Vederea lumii-i împietrită sare.

Incet şi iubitor de luna rece,

Ca melcul în grădină vei petrece.

Ce pierzi lipsind? Ce capeţi dacă spui

Nimicul tău urechilor statui?

WHAT DO YOU LOSE BEING ABSENT

My silence is like a dead land,

But I do not think another to be holier. 

Why do I keep your mouth shut, sing,

Hunt, if you want, this fate.

But defend yourself even if you are not hurt,

Like the soft sole step over the shapes.

It would be a pity to broke enormous lights,

The seeing of the world is harden salt.

Slow and affectionate to the cold moon,

Like a snail in the garden you will live.

What do you lose being absent? 
What do you gain if you tell

Your nothingness to the ears of stone ?

Constanţa Buzea

muzeul indescifrabil

   sunt săli în memorie

lungi galerii de tablouri

timp scufundat în culori

sunt săli carnivore răscruci

coridoare şi scări către poduri

şi turnuri înguste şi trepte de gresii

străvechi acoperişuri şi ţigle intacte

şi funii sunt

umbre de viţă sălbatică împachetînd

castele şi case umile

ca pe corăbi încremenite-n

coşmarele mării

timp scufundat

curajul meu stă în trecut întreg atent

şi pîndind uscat în septembrie calmul

în care senină să mor

timp scufundat timp distrus

sacrificînd echilibrul secundei fragile

ce lin din prezent mă goneşte

mă naşte şi mă părăseşte

la uşa muzeului ca lîngă o gură feroce

the undecipherable museum

    there are chambers inside memory

long galleries of pictures

time sunken in colours

there are chambers carnivorous crossroads

corridors and stairs to garrets

and narrow towers and steps of grit

antique roofs and untouched tiles

and  there are ropes

wrapping up shadows of wild vine

castles and humble houses

as on the stone-still sheeps

into the nightmares of the sea

sunken time

my courage is staying whole in the past lying in ambush

and watching dry in september the calm

when serene I could die

sunken time broken time 

sacrifying the balance of the frail second

which out of present gently is chasing me away

is giving me birth and is leaving me

at the door of the museum as near a ferocious  mouth

Constanţa Buzea

                     

***

citeşte şi nu te speria
că nu-nţelegi de la-nceput
citeşte şi a doua oară
şi-a unsprezecea oară stăruind
şi vei simţi cum leagănul se mişcă
în foşnetul unor azururi
şi stăruind te vei simţi citind
stînd între omoplaţii unui înger
cuvintele ce n-au fost scrise



***

read and do not be afraid
that you would not understand from the beginning
read the second time
and the eleventh time insisting
and you'll feel that the cradle moves
in the rustle of some blues
and insisting you'll feel reading
standing between the shoulder blades of an angel
the words that were not written yet

Constanţa Buzea

                         

***

o teamă
o sfială
ceva ce nu vrea de la sine să treacă
un înţeles un semn că dumnezeu
te părăseşte din iubire
un semn în care trebuie să suferi
un înţeles cu sîmburele tare
eşti singura lui ploaie
plîngi
rugîndu-te vei învăţa să chemi
vei învăţa să ierţi să intri
vei învăţa să fii primit cu daruri


***

a fear
a shyness
something that doesn't go by itself
a meaning a sign that god
leaves you because of love
a sign that you have to suffer
a hard-cored meaning
you are its only rain
you are weeping
praying you'll learn to call
you'll learn to forgive to enter
you'll learn to be received with gifts

Constanţa Buzea

ninge lin pămîntul

părul mi-era roşu cînd trecuse vara
părul meu de aur greu nelegănat
ţintuit de brumă prăfuit de ceaţă
ninge lin pămîntul unde l-am culcat

taie-l cu lumina gheţii de pe lacuri
trestia vibrează limpede visîndu-l
steaua cere firul lung să se coboare
ochii urmărindu-l pînă la pămîntul

stau cu mîini legate arcuite-n creştet
nu mă pot întoarce să te văd cum vii
părul s-ar desface fabulos şi oarbă
prinsă în cascadă să-l adun n-aş şti

strînge-n pumni zăpadă şi grămezi de bulgări
aruncînd în părul pe care-abia-l ţin
se va face unul o agrafă
să-mi elibereze mîinile de chin


it is gently snowing on the earth

my hair was red when the summer gone
my hair of heavy unswung gold
niled by the frost dusted by the fog
where I laid it down it is gently snowing 

cut it with the light of the ice on the lakes
the reed vibrates clearly dreaming it
the star asks for the thread to get down
the eyes follow it as far as the earth

I stay with my hands bent on top of my head
I cannot turn to see you coming
my hair would come untired fabulous and blind
caught in its cascade I could not  gather it

take in your hands lots of snow balls
throwing them against the hair that I barely keep
maybe one of them will change into a hairpin
in order to free my hands of pain

Constanţa Buzea

                           

leac pentru îngeri

sunt tristă dar de tine niciodată
fug animale speriate de minuni
la care nu mai ştim a ne gîndi

săraci în zile cine ştie trecem
ninşi de puterea sfintelor petreceri
a nu fi a te naşte a iubi

îmbracă-mă în alb
în alb ascunde-te şi tu
ce-mi dai să-ţi dau această mînă dreaptă

ce-mi dai să nu mor azi
să mai rezist
leac pentru îngeri cîntecul meu trist



cure for angels

I am sad but never of you
beasts run scared of miracles
about which we don't know to think anymore

poor in days who knows we proceed
snowed by the power of the holy passings
not to be to be born to love

dress me in white
in white you hide too
what will you give me to give you a hand

what will you give me for not dying today
for holding on
cure for angels my sad song

Constanţa Buzea

apă de uscăciune

miroase-a frunze

duhul tău doarme

fără de corp

se-nfundă sorbul

vremii ascunse

în vinul orb

toamnă-i în vie

cerul coboară

singur te simt

mut sub povară

de poezie

pol de argint

în zale plînse

în rugăciune

prin tine sunt

teamă de apă
de uscăciune
şi de cuvînt

fîn alunecă-n nâ
nesemănare
singur divin

panta ca piatra
taina secată
grauri ca grindina vin



water for dryness 

it is smelling of leaves
your spirit is sleeping
without a body

sinks the whirl
of the hidden time
in the blind wine

it is autumn in the vineyard
the sky is coming down
I feel you lonely

silent under the burden
of poetry
pole of silver

in wept armor
in prayer
through you I am

fear of water
of dryness
of word

hay slip into
unsowing
only divine

slope like stone
the dried mystery
starlings like shower come