ACOLO UNDE CRED CĂ EŞTI
Acolo unde cred că eşti
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.
Tot mai departe simţi şi taci
Adăugat la rest mereu
Şi nu mai pot înainta
Decît pierzîndu-mă şi eu.
Cum ninge,alb e orice drum
Şi alb respiră-ntregul timp
Nici nu te-aş recunoaşte-acum
Desperecheat şi fără nimb.
Mi-e milă şi să-mi amintesc
Dar nici să uit nu mă îndur
Cîtă părere-i în destin
Cîtă greşeală-i împrejur.
Cu degete de frig adun
Ca sub un şal înzăpezind
Sufletul nostru încă bun
Mişcarea lui către argint.
LA DOVE PENSO CHE TU CI SIA
La dove penso che tu ci sia
Nemmeno i treni non pervadono
La come di vetro sembran
I boschi di brinosi abeti.
Sempre piu lontano senti e taci
Aggiunto sempre a quello che rimane
E non posso piu avanzzare
Se non perdendomi anche io.
Come nevica,bianco e ogni sentiero
E bianco respira l'intero tempo
Non piu ti riconoscerei adesso
Senza coppia e senza nimbo.
Ho pieta perfino ricordarmi
Ma neanche dimenticar non posso
Quanta illusione c'e nel destino
Quanto errore c'e nel mondo.
Con fredde ditta io raccolgo
Come sotto un nevicato scialle
Il nostro animo ancora buono
La sua aspirazione verso l'argento.
THERE WHERE I THINK YOU ARE
There where I think you are
The trains are never reaching
There the fir-tree woods
Look like hoar-frosted glass.
More and more distant now you feel
Always added to the rest
And I cannot go forward anymore
But if I lose myself.
As it is snowing, white is every road
And the time is breathing whitely
Now I wouldn't recognize you anymore
Not paired as you are and without a nimbus.
I feel pity to remember
But I haven't the heart to forget
How much illusion is in the destiny
How much error is in the world.
With frozen fingers I'm gathering
As under a snow like shawl
Our still good soul
Its aspiration after silver.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.