Emil Brumaru

FEMEIA MEA...

Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ţi cer nici coapsele, nici sînii şi nici gura,

Ci sufletul răscopt ca o căpşună
Cu mirosu-nţelept şi carnea bună

Şi gîndurile moi şi-adînci ca mierea
După-amiezii, spre-a spori puterea,

Şi-ţi fac din fluturi pat, din rouă masă,
Nelegiuit de alba mea mireasă,

Şi-ţi născocesc din vorbe raiul dulce
În care tinereţea ta să-ţi culce,

Cînd ziua-ţi cade tristă la picioare,
Lacrima grea, strălimpede şi mare.



MY WOMAN...

My woman, beautiful like holy scriptures,
I do not ask for your hips, or teats or mouth,

But your  ripe soul  like a strawberry
With its wise fragrance and good flesh

And your thoughts sweet and deep like the honey
Of the afternoon, to increase the power,

I make you a bed of  butterflies, a meal of dew,
My wickedly white bride,

And  I imagine a sweet paradise of words for you
Where your youth could lay down,

When the day is sadly falling at your feet,
Your big and clear and heavy tear.

WebRep

Rată totală

Site-ul nu are rată

(voturi insuficiente)

Ionuţ Caragea

ÎNTOTDEAUNA OAMENI

întotdeauna căutăm ce ne lipseşte

şi renunţăm la ceea ce ne lipseşte mai mult

întotdeauna privim mai departe

şi reuşim să fim cu atît mai departe de noi înşine

întotdeauna sperăm la ceva mai bun decît azi

şi mîine vom fi căutători de comori în trecut

întotdeauna facem aceleaşi greşeli

şi găsim întotdeauna o scuză:

a greşi este omeneşte şi totuşi

întotdeauna ni se arată o cale spre adevăr

şi cochetăm mereu cu minciuna

întotdeauna suntem romantici

şi pînă la urmă ne plictisim de atîta romantism

şi suntem pragmatici pănă la înaltă trădare

ne vindem sufletele şi ne culcăm pe laurii nimicniciei

întotdeauna fugim

de ceea ce ne poate atinge

de ceea ce ne poate face mai slabi

întotdeauna ne este frică de moarte

şi frica ne taie elanul în mici respiraţii

întotdeauna muncim

peste programul lui dumnezeu

întotdeauna spunem întotdeauna

şi niciodată nu încercăm să fim veşnici.

ALWAYS HUMAN

always we look for what is missing to us

and give up what we need more

always we look far away

and succed only to be far from ourselves

always we hope something better than today

and to-morrow  we shall be treasure searchers in the past

always we make the same mistakes

and always we find an excuse:

erring is human and yet

always is shown to us a way to the truth 

and we flirt with the lie

always we are romantic

and finally we get borred with so much romanticism

and we become pragmatic till high treason

we sell our souls and sleep on the laurels of the nothingness

always we run far from what can touch us

from what can make us weaker

always we are scared of death

and the fear cut our enthusiasm into small breathes

always we work

after the god's programme

always we say always

and never we try to be eternal.

George Ţărnea

BALADA ULTIMEI IUBIRI

Srînge-mă-n braţe, iubito, strînge-mă tare,

Cum ai strînge un prunc, nu un aspru bărbat,

Pregătit de la prag pentru altă plecare

Şi-n al cărui văzduh alte clopote bat.

Eu nimic nu mai am din străvechea mea fire -

Nestatornică, rea şi pierdută-n poveşti,

Dar tînjesc, în sfîrşit, după prima iubire

Aşteptînd-o să crească din cea care eşti.

THE BALLAD OF THE LAST LOVE

Hold me in your arms, my love, hold me tightly,

As you would hold a baby, not a harsh man,

Prepared from the threshold for another departure

In whose air are ringing another bells.

I have nothing of my old nature -

Inconstant, bad and lost in the tales,

But I am yearning, at last, for the first love

Waiting it to grow from what you are.

Grigore Vieru

MICĂ BALADĂ

Pe mine
mă iubeau toate femeile.
Mă simţeam puternic şi sigur.
Ca Meşterul Manole,
am cutezat
să ridic o construcţie
care să dăinuie veşnic.
Am început lucrul
şi le-am chemat la mine
pe toate :
pe Maria, pe Ana,
pe Alexandra, pe Ioana...
Care întîi va ajunge,
pe-aceea-n perete o voi zidi.
Dar dintre toate femeile
a venit una singură :
Mama.
Tu nu m-ai strigat,
Fiule ?



LITTLE BALLAD

Me
all the women used to love.
I felt strong and sicure.
Like master builder
I dared
to rise a building
that will last forever.
I started working
and I called at me
all the women :
Mary, Ann,
Alexandra, Joana...
Who will come first
that in the wall I shall build.
But of all women
only one came :
Mother.
Did you call me,
Son ?

Nichita Stănescu

CÎNTEC DE IARNĂ

Eşti atît de frumoasă, iarna !
Cîmpul întins pe spate, lîngă orizont,
şi copacii opriţi, din fuga crivăţului...
Îmi tremură nările
şi nici o mireasmă,
şi nici o boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheaţă,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mîinile tale, iarna !
Şi nu trece nimeni,
doar sorii albi se rotesc liniştit, idolatru
şi gîndul creşte-n cercuri
sonorizînd copacii
cîte doi,
cîte patru.




WINTER SONG

You are so beautiful, in winter !
The field lying on back, near the horizon,
and the trees stopped  in  the running of the chill wind...
My nostrils are trembling
and no smell,
and no breeze,
only the far smell, of ice,
of the suns.
How clear are your hands, in winter !
And no one is passing,
just the white suns turn round quietly, idolatrously
and the thought grows in circles
making the trees sounding,
by two,
by four.