Emil Botta

CLIPEI

Necunoscută clipă ce treci

prin valea delicatului Prier,

îngerilor nu eşti necunoscută ;
se vorbeşte de tine în cer !

Eşti tu, preacurata, clipa aceea

care-mi luci ca o stea orbitoare.

De ce, cînd sufletul meu te-a cuprins,

o, de ce te-ai stins

tu, clipa aceea ?

Dar îngerul care veghea

sub al nopţilor sublim policandru,

acel copilandru ce ne urma

în peregrinările noastre,

Tu, clipa aceea ! striga,

Tu, clipa aceea ! striga către astre.
Şi mereu te cheamă, să ştii,
ale copilandrilor-îngeri trompete argintii.


TO THE MOMENT

Unknown moment that pass
across the valley of the delicate April,
to the angels you are not unknown ;
it is spiking of you in heaven !
It is you, the purest, that moment
that shined to me like a blinding star.
Why, when my soul embraced you,
oh, why did you estinguish
you, that moment ?
But the angel who was watching
under the sublime candelabrum of the nights,
that child who was following us
in our wanderings,
You, that moment ! he was shouting,
You, that moment ! he was shouting to the stars.
And continuously are calling you
the silver trumpets of the child-angels.

Mihai Ursachi

ELI, ELI...

Noapte de veci pentru cel răstignit în el însuşi...

Căci la picioarele sale nu au să plîngă aducătoare de mir,

şi nici un apostol nu-i va vesti mîntuirea...

În pînza eternă pe dînsul nu-l înfăşoară

şi nimeni n-a ars pentru el mirodenii şi smirnă.

Părintele său îşi întoarce privirea în nouri,

cînd el, dîndu-şi sufletul, roagă iertare...

O, sîngele său picurînd în ţărîna fierbinte,

nu naşte altare de purpură şi nu se preface-n

orgii de garoafe aprinse...Iar cele trei lacrimi

nu s-au făcut mărgărint.

Noapte de veci pentru cel răstignit în el însuşi...


ELI, ELI... 

Eternal night for that crucified in himself...

Because at his feet will not weep the bringers of chrism
and no apostle will proclaim his salvation...
In the eternal cloth will not wrap him
and no one will burn for him spices and myrh.
His father turns his eyes in the clouds
when he, giving his soul, is praying for mercy...

Oh, his blood dropping in the hot dust
doesn't give birth to altars of purple and doesn't change in
orgies of bright carnations..And the three tears
don't turn into pearls.

Eternal night for that crucified in himself...

Ion Pillat

CÎNTEC DE VREMELNICIE

Suflet : cer întins pe-o seară

Tristă ca un zvon de-argint,

Prin ce magic labirint

Paserile-n tine zboară ?

Zile cu obraz de moarte

Şi cu zîmbetul fugar,

Vreme, fumuriu ogar !

Ce aproape, ce departe...

Dau să scap - de tine nu pot.

De-nflorire şi de spini

Stau legat cu rădăcini,

Trainic, ca de cer, un clopot.

Scriu - şi litera îngheaţă.

Cînt - şi sunetele pier.

În cenuşă doruri cer

Veşnicie şi viaţă.

Cresc prin foile uscate

Viorele, flori adînci.

Primăvara să n-o plîngi,

Nici iubirile brumate.

Suflete prin tine zboară

Toamne, frunze, amintiri...

Au fost vis şi ispitiri :

Fă-le aripa uşoară.


SONG OF TRANSIENCE

Soul : sky lying on one night
Sad like a silver rumor,
Through what magic labyrinth
Birds are flaying inside you ?
Days with deadly faces
And a fugitive smile,
Weather, a smoky gray hound !
How close, and how far...
I try to escape - but of you I can't.
Of blossoms and thorns
I am bound by roots
Firmly like a bell of heaven.


I am writing - and my letter is feezing.
I am singing - and my sound is perishing.
In the ashes longings are demanding
A life and an eternity.
Among the dry leaves are growing
Violets, deep flowers.
Hence don't cry for the lost spring
Either for the nipped loves.
Soul, across you are flying
Autumns, leaves and memories...
They were dreams and temptations :
Make their wings be light.

Ion Miloş

GÎNDUL ŞI INIMA

Gîndul e de aceeaşi natură cu soarele

Luminează cu umbre

Lumea ar trebui trăită cu inima

Numai inima poate să simtă

Ceea ce gîndul nu-i în stare să vadă

Însă fără gînd

Inima vede umbrele mari

Chiar şi atunci

Cînd sunt departe de ţintă

Şi cade în flăcări

Şi arde.


THE THOUGHT AND THE HEART

The thought is of the same nature with the sun
It is lighting with shadows
The world must be lived with the heart
Only the heart can feel
What the thought isn't able to see
But without the thought
The heart sees great shadows
Even when
They are far away from the target
And it falls in flames
And it burns.

Ştefan Augustin Doinaş

TRISTAN ŞI IZOLDA

Amanţi-copii, voi - ruguri de zăpadă

aprinse brusc de sucul şarlatan !

Voi, care-n somn, asemeni lui Tristan,

lăsaţi de veghe-ntre dorinţi o spadă -

Ce semn de sus mai aşteptaţi, dovadă

sub steaua morţii cu surîs viclean ?

Urzeala lumii nu-i decît alean

al celor care-au fost sortiţi s-o vadă.

Aşterneţi-vă patul înc-o dată.

E un tipar cu marginea brodată

de lacrimi, de spaimă şi extaz.

Şi nu vă ruşinaţi : sub chipul vostru

ca din pămîntul scormonit de rostru

surîde blînd teribilul obraz.


TRISTAN AND IZOLDA

Lovers-children, you - snow pyres
suddenly lighted up by the charlatan juice !
You, who in sleep, like Tristan,
Leave awake between desires a sword -


What sign from heaven do you still wait for, evidence
under the star of death with sly smile ?
The warp of the world isn't but yearning
of those who were destined to see it.


Once again make your bed.
It's a pattern with edge ebroidered
by tears, by anguish and by ecstasy.


And don't be ashamed : under your face
as from the earth searched by the rostrum
the terrible cheek is gently smiling.