PROOROCUL
De-aici îl duce drumul în tăcere,
cuvinte nu-l vor însoţi, nici va răspune :
zboruri pierdute în nopţile-i profunde.
Şi nu-l strigaţi. O aspră veghe-l cere.
De-a rupt răscrucea paşii lui de-ai voştri,
sus sîngerează steaua deopotrivă.
Voi strîngeţi, mute, sufletele oştii,
vicleni şi duri : soarta e nemilostivă.
Că desluşind în vis, în veac, în aştri,
ciudate semne, zvonuri pe sub ape,
simte în pămînt, el, primăveri aproape.
Şi fulgeră din ochii săi albaştri.
IL PROFETA
Da qui la strada lo porta in silenzio,
le parole non lo accompagnerano, ne rispondera :
voli persi nelle sue profonde notti.
E non chiamatelo. Un'aspra veglia lo richede.
Se l'incrocio ha rotto dai vostri i suoi passi,
la su la stella sta lo stesso sanguinando.
Voi adunate, mute, le anime dell'esercito,
astuti e duri : il destino e spietato.
Scorgendo nel sogno, nel secolo, nelle stelle,
strani sogni, rumori sotto acque,
lui sente nella terra la primavera accanto.
E dai suoi occhi blu sta lampeggiando.
THE PROPHET
From here the way leads him in silence,
words will not accompany him, nor he will answer :
lost flights in his deep nights.
And don't call him. A hard vigil requires him.
If the crossway has separated his steps from yours,
above the star is also bleeding.
You gather, silent, the souls of the army,
sly and tough : the fate is merciless.
Perceiving in the dream, the century, the stars,
strange signs, rumors under waters,
he feels into the ground the spring that comes.
And from his blue eyes he is flashing.
CÎNTECUL DEŞERTĂCIUNII
Îmi risipesc ca o miliardară
comoara mea de zîmbete şi versuri,
şi-n toate aflu proaspete-nţelesuri,
cum află flori o zi de primăvară.
Asemenea fărîmelor de stele
în august, eu alunec către moarte,
de care numai clipa mă desparte,
şi scrumu-i taina strălucirii mele.
De la un loc cu pulberea şi iarba
am legănat sub soare cîte-un vis
şi tînără şi mîndră l-am şi scris,
ca vremea să-şi împiedice-n el graba.
Eu voi trăi puţin, însă prea mult
cînd cuget cît cules-am din durere,
şi-adesea-mi par şi mie că-s părere,
şi nu mă cred, cu toate că m-ascult.
M-am copt asemeni spicelor şi-aştept
să vie secerişul şi să cad
într-un hambar de scîndură de brad,
în care stai cu mîinile pe piept.
Şi iată, de nimica rău nu-mi pare,
la gîndul că m-apropii de-acel ceas,
ca de iubirea cîtă mi-a rămas
necheltuită-n suflet, şi de soare.
IL CANTO DELLA VANITA
Sto sprecando come una miliardaria
il mio tesoro di versi e sorrisi,
e in tutti trovo nuovi sensi
come un giorno di primavera trova fiori.
Simile alle briciole delle stelle
nel mese di agosto, sto scivolando verso la morte
da cui solo l'istante mi separa,
e la cenere e il segreto del mio splendore.
Insieme alla polvere e all'erba
al sole ho cullato qualche sogno
e giovane e fiera lo proprio scritto,
perche il tempo rallenti la sua fretta.
Io vivro poco, comunque troppo
quando penso quanto dolore ho raccolto,
e spesso mi sembra che io sia solo illusione,
e non mi fido di me, anche se mi ascolto.
Mi sono maturata come una spiga e aspetto
a venire il raccolto e cadere
in un granaio di legno di abete
dove si sta con le mani sul petto.
Ed ecco, non rimpiango altro
al pensiero che m'avvicino a quell'ora,
che l'amore quanto e rimasto
inesaurito nella mia anima, e il sole.
THE SONG OF VANITY
I am wasting like a billionaire
my treasure of smiles and lyrics,
and I find in all new meanings,
like a spring day finds flowers.
Like the peaces of stars
in August, I slip toward the death
from which only the moment separates me,
and the ashes are the secret of my splendour.
Together with the dust and the grass
I cradeld a dream under the sun,
and young and pride I have written it,
to prevent the time to hurry.
I shall live little, still too much
when I think how much pain I've gathered,
and often seems to me that I am an illusion,
and I do not believe me, although I am listening to me.
I have riped like an ear and I wait
to come the harvest and fall
in a barn of fire wood
in which we stand with hands on chest.
And here, nothing I regret
thinking that I approach that hour,
but the love that has remained
unspent in my soul, and the sun.
NAŞTEREA CUVINTELOR
Suntem, nu suntem - ca din aburi
s-alege nămolul avid ;
o formă-l pîndeşte din jgheaburi,
o dulce teroare de vid ;
şi - iată-ne : gurile-alături
se sorb, sunt sorbite, se sting ;
un val cu noroase desfături
le umple de duh, un paing
le picură-o plasă pe buze
şi toate secundele ard
mărindu-se-n aur, lehuze
de-un tîlc fără noimă, bastard.
Sunt, oare, cuvinte ? Captivă,
mteria altui tărîm
palpită suav-eruptivă ;
grăim, şi grăind omorîm
fierbintele, purul, plăpîndul,
şi sîngele lor ca din teasc
ne umple de spaimă, şi bîndu-l
abia le simţim că se nasc;
dar - iată-le : stau dintr-odată
ca idoli crescuţi între noi
pe-o limbă de lut, dezmierdată,
ca muşchiul pe insule noi.
Suntem, nu suntem - vegetaţii
de sunet ne-acoperă, bat
în aerul ars de libaţii
un ceas de funebru sabat.
LA NASCITA DELLE PAROLE
Ci siamo, non ci siamo - come dai vapori
si separa il fango avido ;
una forma lo spia alle gronde,
un dolce terrore di vuoto ;
ed - eccoci : le bocche-vicine
si assorbono, sono assorbite, si spegnono ;
un'onda con nuvolosi diletti
li empie di spirito, un ragno
gocciola una rete sulle loro labbra
e tutti gli istanti ardono
aumentando nell'oro, dopo aver partorito
un significato senta senso, bastardo.
Ci sono, forse, parole ? Prigionera,
la materia di un altro regno
palpita soave-eruttiva ;
parliamo, e parlando uccidiamo
il caldo, il puro, il fragile,
e il loro sangue come dal torchio
ci riempie di paura, e bevendolo
appena sentiamo che siano nati ;
ma - eccole : stano all'improvviso
come idoli cresciuti tra di noi
su una lingua di argilla, accarezzata,
come il muschio su isole nuove.
Ci siamo, non ci siamo - vegetazioni
di suono ci coprono, battono
nell'aria bruciata di libazioni
un'ora di funebre sabato.
THE BIRTH OF THE WORDS
We are, we are not - as from vapour
separate the greedy mud ;
a form spies it at the grooves ,
a sweet terror of void ;
and - here we are : the mouths - close
absorb, are absorbed, extinguish ;
a wave with cloudy delights
fill them with spirit, a spider
drips a web on their lips
and all the moments burn
increasing in gold, after giving birth
to a bastard meaningless meaning.
Are they words maybe ? Captive,
the matter of another realm
palpitates sweet-eruptive ;we speak, and speaking we kill
the heat, the pure, the frail,
and their blood as from the press
fills us with fear, and drinking it
hardly we feel that they are born;
but - here they are : they suddenly stay
as idols grown among us
on a language of clay, caressed,
like the moss on new islands.
We are, we are not - vegetations
of sound cover us, beat
in the air burned by libations
a hour of funeral Sabbath.
JOC
Îmi iau numărul meu de pietre
şi le aşez cît mai riscant
şi-ncep jocul convinsă
că oricum voi pierde.
De ce joci, totuşi ?
mă veţi întreba.
Ce altceva pot să fac ?
vă voi răspunde.
Apoi liniştită
voi muta mai departe
piatră după piatră
munte după munte.
GIOCO
Prendo il mio numero di pietre
e li metto quanto piu rischiosamente
e comincio il gioco convinta
che perdero comunque.
Perche stai giocando, allora ?
mi chederete.
Che altro posso fare ?
vi rispondero.
Poi tranquilla
spostero avanti
pietra dopo pietra
montagna dopo montagna.
GAME
I take my number of stones
and place them as more riskyly
and I begin the game convinced
that I shall lose anyway.
Why do you play, then ?
You will ask me.
What else can I do ?
I shall answer to you.
Then quiet
I shall move on
stone after stone
mountain after mountain.
GENEZĂ
Ne opream în faţa fiecărei luciri,
atingîndu-ne tîmplele.
Şi cum te ţineam cu braţul, lîngă inimă,
coama ta inelată-mi îmbrăca umărul
cu o mantie foşnitoare.
Ne priveam unul pe celălalt, deodată,
ca pe-o hartă a lumii.
Rîdeam de-nfăţişarea noastră, de faptul
că am două mîini.
Le-ntindeam în aer, şi tu
credeai că sunt două spiţe de roată,
în timp ce gîndurile ni se fugăreau
pe o aeriană cîmpie.
Uite, strigai, pe aceste frunţi omeneşti
se sprijină lumea ideilor,
aşa cum odinioară pămîntul se sprijinea
pe spinările elefanţilor indici !
GENESI
Ci fermavano davanti a ogni bagliore,
toccando le nostre tempie.
E come ti tenevo col braccio, vicina al mio cuore,
La tua chioma anellata mi vestiva la spalla
con un mantello frusciante.
Ci guardavamo uno l'altro, improvvisamente,
come se fossimo una mappa del mondo.
Ridevamo del nostro aspetto, del fatto
che ho due mani.
Le stendevo nell'aria, e tu dicevi
che sono due raggi di ruota,
mentre i nostri pensieri si cacciavano
su una pianura aerea.
Guarda, gridai, su queste fronti umane
si regge il mondo delle idee
cosi come una volta si reggeva la terra
sulle schiene degli elefanti indici !
GENESIS
We were stopping in front of any glow,
touching our temples.
And how I was holding you with my arm, near my heart
your ringed mane was wrapping my shoulder
with a rustling cape.
We looked at each other, suddenly
as we were a map of the world.
We were laughing of our aspect, of the fact
that I have two hands.
I stretched them in the air, and you said
they are two spokes of a wheel,
while our thoughts were cashing
on a plain of air.
Look, I shouted, upon the human foreheads
is leaning the world of ideas
as the earth once was leaning
upon the backs of the indic elephants !
