FRUNZE
Cad clipele, cad frunze, ca dintr-un pom ceresc.
Deopotrivă toate sub talpa mea foşnesc...
În palmele întinse le prind necontenit,
Aşa cum cad, cu pete de soare veştejit.
Cad foşnitoare frunze sau clipele se cern?
Odată, la picioare speram să ţi le-aştern.
Deopotrivă, toate sub talpa mea foşnesc,
Din mîna mea căzute sau dintr-un pom ceresc.
FOGLIE
Cadono gli attimi, foglie, come da un celeste albero.
Tutte insieme sotto la mia suola stan frusciando...
Nelle mie distese palme le prendono continuamente,
Cosi come cadono, con macchie di sole appassito.
Cadono fruscianti foglie oppure gli attimi si stacciano?
Una volta, ai tuoi piedi speravo di cospargerli.
Tutte insieme sotto la mia suola stan frusciando,
Cadendo dalla mia mano o da un albero celeste.
LEAVES
The moments are falling, leaves, as from a heaven tree.
Under my sole they are rustling all together...
In my open palms I continuously catch them,
As they are falling, with spots of withered sun.
Are they falling rustling leaves or are the moments drizzling?
Once at your feet I hoped to put them all.
Under my sole they are rustling all together,
Falling from my hand or from a heaven tree.
SĂ NU...
Să nu te bucuri, nu, prea mult
de Viaţă, de acest tumult
care te face să-ţi închipui
că nu-i tot una cu nisipu-i.
Să nu-ţi închipui...Căci aşa e:
ea face dintr-o vîlvătaie
cenuşă; din cenuşă - vînt
şi din ce-i vînt face-o odaie
fără pereţi, fără cuvînt.
NON...
Non rallegrarti, non, troppo
della Vita, di questo tumulto
che ti spinge ad immaginarti
che essa non e simile alla sabbia.
Non immaginarti...Perche cosi e:
essa di una fiamma fa
cenere; della cenere fa vento
e del vento fa una stanza
senza pareti, senza parole.
DO NOT...
Do not rejoice, no, too much
at Life, at this tumult
which makes you imagine
that it is not alike the sand.
Do not imagine...For it is so:
it from a flame makes
ashes; from ashes makes wind
and from wind makes a room
without walls, without words.
ELEGIA ZĂPEZII
În strania mea catedrală
Pendulele toate au stat,
Cad zăpezi, între noi, uriaşe,
Ori, poate, de mult te-am uitat.
M-am iutat şi pe mine, iubito,
Într-un alt fel, de-acuma, fiord,
Cad zăpezi între noi, uriaşe,
Mi-e mai somn, mai departe, mai nord.
Se strecoară miracolul lunii
Şi lumina-i cavernă-n tăceri,
Idoli cad, uriaşi, în troiene,
Oblojiţi în brocarturi de ger.
Cu dragoni de ivoriu la proră,
Traversează fiordul, trufaş,
Doar corăbii de ceaţă, Semfora,
Şi omătu-ntre noi, uriaş.
Căutînd vreun burg iluzoriu,
Strămutat într-un Nord maiestos
Trec corăbii de fum şi ivoriu...
..............................................
Dintr-un ceas de milenii ne-ntors
Cad zăpezi între noi - un linţoliu.
L'ELEGIA DELLA NEVE
Nella mia strana catedrale
Tutti gli orologi sono fermati,
Cadono delle nevi, tra noi, enormi,
O, forse, tempo fa ti ho dimenticato.
Mi sono scordato anche di me, amore,
In un altro, d'ora in poi, fiordo,
Cadono delle nevi, tra noi, enormi,
Sonno piu assonnato, piu lontano, piu a nord.
Scivola il miracolo della luna
E la luce e caverna nei silenzi,
Idoli cadono, enormi, nella neve
Coperti da broccati di ghiaccio.
Con draghi di avorio alla prua,
Attraversano il fiordo, superbamente,
Solo navi di nebbia, Semfora,
E la neve, tra noi, e enorme.
Cercando una citta illusoria,
Spostata in un Nord maestoso
Passano navi di fumo e avorio...
...............................................
Da un orologio non voltato da millenni
Cadono delle nevi tra noi come un sudario.
THE SNOW ELEGY
In my strange cathedral
All the clocks have stopped,
Huge snows are falling between us
Or, maybe,long ago I forgot you.
I have forgotten even myself, my love,
In another kind of a fiord,
Huge snows are falling between us,
I am more sleepy, more far, more in the north.
The miracle of the moon is creeping
And the light is a silent cavern,
Idols are falling, huge, in the snow,
Cavered with brocades of ice.
With ivory dragons at the prow,
They are stately crossing the fiord,
Only ships of mist, Semphora,
And the snow is huge between us.
Looking for a illusory city,
Shifted in a majestic North,
Are passing ships of ivory and smoke.
.........................................................
From a clock since milleniums unwinded
Are falling snows between us like a shroud.
ACEŞTIA DOI
Toţi oamenii sînt vrednici de iubire.
Dar cel ce,coborînd pe malul mării,
încearcă să-mpletească o frînghie
din fire de nisip, ca - aruncînd-o
de gîtul lunii care-abia răsare
din valuri - să se-nalţe în văzduh;
şi cel ce,aplecat pe-un rîu de aur,
îşi trece toată viaţa modelîndu-l
pe forma vîntului fără figură,
spre-a da acestei lumi monedă nouă:
- aceştia doi, în primul rînd, au dreptul
de-a locui în cortul umbrei mele.
Cînd eu lipsesc,să ştiţi: ei sînt acasă...
QUESTI DUE
Tutta la gente e degna di esser amata.
Ma quello che, scendendo sulla riva del mare,
tenta d'intrecciare una corda
di granelli di sabbia, perche - gettandola
al collo della luna che appena spunta
dalle onde - si alzasse nell'aria;
e quello che, piegato sopra un fiume d'oro,
trascorre la sua vita modellandolo
alla forma del vento senza viso,
per dare a questo mondo una nuova faccia:
- questi due, innanzitutto, hanno il diritto
di abitare nella tenda della mia ombra.
Quand io manco, sapete: essi sono a casa...
THESE TWO
All the people is worth of love.
But that who, descending on the shore,
tries to knit a rope
of grains of sand, in order to - throwing it
to the neck of the moon that is just rising
from the waves - rise in the air;
and that who, bent over a golden river,
spends its life moulding it
in the shape of the faceless wind,
to give a new face to this world:
these two, above all, have the right
to inhabit the tent of my shadow...
When I am absent, know: they are at home...
COLINDE, COLINDE
Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci gheaţa se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Şi tremură brazii
Mişcînd rămurelele;
Căci noaptea de azi-i
Cînd scînteie stelele.
Se bucur copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele,
De dragul Mariei
Şi-a Mîntuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.
CANTI, CANTI
Canti, canti!
C'e il tempo dei canti,
Perche il ghiaccio si stende
Come gli specchi
E tremano gli abeti
Muovendo i fraschetti;
Perche questa e la notte
Quando le stelle scintillano.
Si rallegrano i bambini,
I bambini e le fanciulle,
Per amor di Maria
Pettinano i loro capelli,
Per amor di Maria
E del Redentore
Brilla una stella
Al viaggiatore.
CAROLS, CAROLS
Carols, carols!
It's time for carols,
For the ice is spreading
Like mirrors
And the fir-trees are trembling
Moving their little branches;
For this is the night
When the stars are sparkling.
Children are happy,
Children and girls,
For the sake of Mary
They comb their hair,
For the sake of Mary
And for the sake of Saviour
Are shining in the sky
A star to the traveller.
