STREAŞINĂ
Treceţi! ne zise Cel-din-Amănunt,
voi curge peste voi ca o spumoasă veste
şi vă voi dărui cîte-o trăsură
cu şase cai, şi-n paranteze suple,
înalte, aproape transparente,
vă voi adăposti,
ca pe o scumpă taină volatilă...
O, treceţi, treceţi repede, nepreţuiţii mei
nepoţi, nerude, neduşmani,
mai repede, vă rog, şi nu uitaţi
că pururea vă-ndemn, cu tulburare,
din toată inima, în latineşte,
să creşteţi cît mai mari
şi să zburdaţi în voie,
cu şase cai
şi cît vedeţi cu ochii,
în paranteze-nalte, de argint
şi cît pe-aci de transparente.
GRONDA
Passate! ci dice Quello dal Particolare,
scorrero sopra di voi come una spumosa notizia
e vi regalero una carrozza
con sei cavalli, e fra sottili parantesi,
alte, quasi trasparenti,
vi riparero,
come se fosti un caro mistero volatile...
O, passate, passate presto, i miei cari
nepoti, non parenti, non nemici,
piu presto, prego, e non dimenticate
che sempre vi esorto, con turbamento,
col tutto mio cuore, in latino,
di crescere sempre piu grandi
e saltellerare ad agio,
con sei cavalli
e ovunque,
fra parantesi alte, d'argento
e quasi trasparenti.
EAVES
Pass away!tells us That of Detail,
I shall flow over you like foamy news
and I shall give you a charriot
with six horses, and between supple parenthesis,
high, almost clear,
I shall shelter you,
as you were a precious volatile mystery...
O, pass, pass quickly, my dear
grandsons, non relatives, non enemies,
more quickly, please, and do not forget
that I have always urged you, with excitement,
with all my heart, in latin,
to grow more and more
and jump free,
with six horses
and everywhere,
between high parenthesis, of silver
and almost clear.
mă întunec
mă despart
mă întunec de tine
prin acest plîns îngîndurat
citeşte
închide-mi ochii
oglindă a mea tu
nici un cuvînt nu umple durerea
de a te fi atins
taina de a te fi salvat
undeva în trecut
undeva în trecut e un ţărm
o întindere un
fluviu de piatră
iartă-mă de pe acum
de sare spală-mă
nimeni nu tace nimeni nu spune
nimeni nu poate
nu-mi pare rău că am trecut
mi oscuro
mi separo
mi oscuro da te
attraverso questo pensieroso pianto
leggi
chiudi i miei occhi
specchio mio tu
nessuna parola non empie il dolore
di averti raggiunto
il segreto di averti salvato
una volta nel passato
la nel passato c'e una riva
uno spazio un
fiume di pietra
perdonami adesso
lavami del sale
nessuno tace nessuno parla
nessuno puo
non sono triste per esser passata
I'm getting dark
I part
I'm getting dark from you
by means of this thoughtful crying
read
close my eyes
mirror of mine you
no word fills the pain
of having you reached
the secret of having you saved
somewhere in the past
somewhere in the past
there is a shore
a space a
river of stone
forgive me now
wash me of salt
no one is silent no one speaks
no one can
I don't feel sorry that I have passed away
ŞARPELE
Am întîlnit un şarpe împodobit splendid,
În verdea lui armură cu stropi de-azur şi soare.
Se odihnea cuminte la margini de ogoare
Şi-n pielea lui tot cerul se răsfrîngea candid.
Părea că e acolo un giuvaier de vis,
Să-l iei ca din tezaur să ţi-l înfigi la piept.
Am ridicat călcîiul. El m-a privit lin, drept,
C-o grea făgăduinţă în ochiul lui deştept:
Ştiui că e păcatul...şi nu l-am mai ucis!
IL SERPENTE
Ho trovato un serpente splendidamente adornato,
Nella sua verde armatura dipinta d'azzurro e di sole.
Stava riposando tranquillo al ciglio dei campi
E nella sua pelle tutto il cielo si riflettava sereno.
Sembrava che sia un gioiello di sogno,
Prenderlo dal tesoro e metterlo nel petto.
Alzai il mio calcagno. Esso mi guardo in faccia
Con una gran promesa nei suoi astuti occhi:
Sappi che sia il peccato...e non lo ammazzai!
THE SNAKE
I have found a splendidly adorned snake,
In its green armor painted with azure and sun.
It was resting peaceful at the edge of the fields
And on its skin the sky serenely was reflecting.
It seemed to be a jewel of dream,
To take from the treasure and put it on the chest.
I lifted my heel. It looked me in my face
With a great promise in its clever eyes:
I knew that it was the sin...and I didn't kill it anymore!
GÎNDURILE UNUI MORT
De mînă-aş prinde timpul ca să-i pipăi
pulsul rar de clipe.
Ce-o fi acuma pe pămînt?
Mai curg aceleaşi stele peste fruntea lui în stoluri
şi din stupii mei
mai zboară roiuri de albine spre păduri?
Tu, inimă, eşti liniştită-acum!
Mult a trecut
de cînd îmi răsfrîngeai în pieptul scund
un soare nou în fiecare dimineaţă
şi-o suferinţă veche în orişice amurg?
O zi?
Sau poate veacuri?
Un stînjen doar deasupra mea-i lumina.
Flori cu sîni de lapte îmi apasă lutul.
Să pot
eu mi-aş întinde mîna şi le-aş strînge-ntr-un mănunchi
să le cobor la mine,
dar
pămîntul poate nu mai are flori.
Gîndul meu şi veşnicia seamănă
ca nişte gemeni.
Ce lume se va zbate azi în valurile zilei?
Ades un zgomot surd mă face să tresar.
Să fie paşii sprinteni ai iubitei mele,
sau e moartă şi ea
de sute şi de mii de ani?
Să fie paşii mici şi guralivi ai ei,
sau poate pe pămînt e toamnă
şi nişte fructe coapte-mi cad mustoase, grele
pe mormînt
desprinse dintr-un pom, care-a crescut din mine?
I PENSIERI DI UN MORTO
Per la mano prenderei il tempo per toccare
il suo polso raro dei momenti.
Che cosa succedera adesso sulla terra?
Si scorrono le stesse stelle sulla sua fronte in stormi
e dalle mie arnie
volano ancora sciami verso il bosco?
Tu, cuore, sei tranquilla adesso!
Molto tempo e passato
da quando mi riflettevi nel mio basso petto
un nuovo sole ogni mattina
e un vecchio dolore ogni tramonto?
Un giorno?
Oppure dei secoli?
Soltanto a un po' di terra sopra di me splende la luce .
Fiori con seni di latte premono il mio luto.
Se potessi
io tenderei la mano e li coglierei in un mazzo
per portarli giu da me,
ma
forse la terra non ha piu dei fiori.
Il mio pensiero e l'eternita somigliano
come gemelli.
Qual mondo si affaticasse oggi nelle onde del giorno?
Spesso un sordo chiasso mi fa sussultar.
Che siano i passi svelti della mia donna,
o forse anche lei e morta
da cento o mille anni ormai?
Che siano i piccoli e rumorosi passi suoi,
o forse sulla terra c'e l'autunno
e qualche frutto maturo cade mostoso, pesante,
sulla mia tomba,
staccato da un albero che e cresciuto di me stesso?
THE THOUGHTS OF A DEAD
I would catch the time by hand for touching
its scarce pulse of moments.
What is coming about now on earth?
Do they flow the same stars over its forehead in flocks
and from my beehives
do they fly again bee sworms towards the woods?
You, heart, are quiet now!
Has a very long time passed
since you were reflecting in my short chest
a new sun every morning
and an old suffering every sunset?
A day?
Or maybe cenuries?
A little up over me there is the light
Milk-breasted flowers press my loam.
If I could
I should hold my hand and gather them in a bunch
to bring them down to me,
but
maybe the earth has not flowers anymore.
My thought and the eternity resemble
like twins.
What a world would struggle now in the waves of the day?
Often a dull noise makes me throbing.
Would they be the lively steps of my woman
or is she also dead
for centuries now?
Would they be the little and noisy steps of her,
or on the earth has come the autumn
and some fruits are falling juicy, heavy,
on my grave,
torn down from a tree growing from myself?
SFÎRŞIT DE TOAMNĂ
Nu mai vorbi, nu rîde, nu te gîndi, nu plînge,
Nu mai visa zadarnic: e prea tîrziu acum.
Nu vezi ce toamnă tristă? Cu pete mari de sînge
Se iroseşte frunza pornită-n zbor pe drum.
Prin codrul de cărbune pluteşte-al iernii fum -
Nu mai vorbi, nu rîde, nu te gîndi, nu plînge.
Cu faţa ei asemenei iubirii ce-a trecut,
Pe tîmpla din Văratic, din vremuri legendare,
O sfîntă-i zugrăvită de-un necunoscut.
Icoana tăinuită ce farmec straniu are!
Tăcut o şterge veacul, dar tot mai blîndă pare
Cu faţa ei asemeni iubirii ce-a trecut.
FINE DELL'AUTUNNO
Non parlare piu, non ridere, non pensare, non piangere.
Non piu sognare in vano: fa troppo tardi adesso.
Non vedi che triste autunno? Con grandi macchie di sangue
Si sprecano le foglie in volo nella strada.
Nella foresta di carbone si libra il fumo dell'inverno -
Non parlare piu, non ridere, non pensare, non piangere.
Col suo viso simil al passato amore,
Sulla tempia del Văratic, dai tempi leggendari,
Una santa e dipinta da uno sconosciuto.
La misteriosa icona che fascino stranoha!
Silenzioso il tempo la cancella, ma sempre gentil pare
Col suo viso simil al passato amore.
END OF AUTUMN
Don't talk anymore, don't laugh, don't think, don't cry.
Don't dream in vain: it's too late now.
Don't you see what a sad autumn? With big stains of blood
The leaves are wasting flying on the road.
In the coal forest the smoke of winter is soaring -
Don't talk anymore, don't laugh, don't think, don't cry.
With her face resembling the past love,
On the templet of Văratic, since legendary times,
A saint is painted by a stranger.
What a strange charm has the misterious con!
Silent the time erases it, but more gentle seems
With her face resembling the past love.
