Ana Blandiana

VISEZ UNEORI TRUPUL MEU

Visez uneori trupul meu
Prins în năvoade, riduri,
Şi târât prin zăpadă
Pe plaja îngheţată, lucioasa
A unei limpezi mări,
Nu văd nici pescarul,
Dar ştiu că ţi-e tată,
Văd numai plasa de riduri
Şi trupul meu, pradă
Bogată.
Tandru visez dimineaţa aceea de moarte,
Cu linişte necunoscută, curată,
În care nici tu nu mai vii,
Nici eu nu mai chem
Şi totul adoarme cu ochii deschişi,
Şi doar, lumina-n lumină, ecou,
Se mişcă un firav blestem
Să se deşire năvodul,
Să lunec din nou
În apa fără timp şi fără pată.


SOGNO A VOLTE IL MIO CORPO

Sogno a volte il mio corpo
Preso nelle reti , rughe,
E trascinato per la neve
Sulla spiaggia gelida, lucida,
Di un limpido mare,
Non vedo neanche il pescatore,
Ma so che e il tuo padre,
Vedo soltanto la rete di rughe
E il mio corpo, preda
Ricca.
Teneramente sogno quel mattino di morte,
Con tranquillita sconosciuta, pura,
Nel quale ne tu vieni piu,
Ne io chiamo,
E tutto s'addormenta con gli occhi apperti,
E soltanto, la luce nella luce, eco,
Si muove una debole maledizione
A sfilarsi la rete,
E io scivolare ancora
Nell'acqua senza tempo e senza macchia.


I DREAM SOMETIMES MY BODY

I dream sometimes my body
Catched in trowls,wrinkles,
And dragged in the snow,
On the frozen beach, shiny,
Of a clear sea,
I don't see the fisherman,
But I know that is your father,
I see only the web of wrinkles
And my body, rich
Prey.
Tenderly I dream that morning of death,
With unknown peace, pure,
When neither you come,
Nor I call anymore,
And all get asleep with open eyes,
And only, light in light, echo,
It's moving a feeble curse,
To unwind the trowl,
To slide again
In the timeless, stainless water.

Emil Isac

AM BĂUT DIN FÎNTÎNĂ

A m băut din fîntîna voastră
Şi inima a-nceput să-mi crească.
Pomul vieţii tînăr s-a scuturat,
Paseri frumoase au zburat
Şi toate-ncepură să-nflorească.
Părul nu-mi mai era cărunt,
Pasul numi mai era mărunt,
Gura mi se făcea roşie ca o fragă.
Am început să rîd şi să cînt
Şi lumea mi se făcu dragă.
Uşor s-a topit gîndul de fier,
Durerile le aruncam pe drum,
Rîdeam de viaţă că-i pară şi fum.
Şi lăudam soarele şi lumina din cer.
Dar fîntîna de setea mea s-a secat,
Genunchii şi capul mi i-am plecat.
Iar simţeam vremea pe umăr.
Pasul în un fir de iarbă s-a-mpiedicat
Şi scheletul din mine s-a cutremurat.




HO BEVUTO DALLA FONTANA

Ho bevuto dalla vostra fontana
E il mio cuore comincio a crescere.
Il govane albero della vita e scosso,
Bei uccelli hanno volato
E tutto comincio a fiorire.
I miei capelli non erano piu griggi,
Il mio passo non era piu minuto,
La mia bocca divento rossa come una fragola.
Ho cominciato ridere e cantare
E il mondo mi fu caro.
Leggermente e sciolto il pensier di ferro,
Buttavo sulla via i dolori,
Ridevo che la vita e fiamma e fumo.
E lodavo il sole e la luce del cielo.
Ma la fontana per la mia sete e seccata
Ho piegato i ginocchi e la testa.
Provavo ancora il tempo nelle spalle.
Il mio passo nell'erba s'incciampo
E il mio scheletro tremo. 



I HAVE DRUNK FROM THE WELL

I have drunk from your well
And my heart began to grow.
The young tree of life has shaken,
Beautiful birds have flown
And everything began to flower.
My hair was not gray anymore
My step was no more smoll,
My mouth became red like strawberry.
I began to laugh and to sing
And the world was dear to me.
Easily the iron thought has melt,
I threw the pains on the road,
I laughed at the life being flame and smoke.
And I praised the sun and the haven light.
But the well because of my thirtst became dry.
I have bent my knees and my head.
I felt the time on my shoulder again.
My foot over the grass has stumbled
And my bones have shivered.

Costache Ioanid

EU NU SUNT MAI MULT

Eu nu sunt mai mult decît fulgul de nea.
Un joc de cristale e trecerea mea.
Se scutură clipa din timpul deplin,
Surîde şi cade şi altele vin.

Eu nu sunt mai mult ca un fir de parîng,
Ce coasa îl taie şi furcile-l strîng.
Ţărîna rămîne şi uită de el,
Şi alt fir se-nalţă şi moare la fel.

Eu nu sunt mai mult ca o umbră-n abis,
Dar drumul spre stele oricînd mi-e deschis.
Eu nu sunt luceafăr cu chip marmoreu,
Pe fruntea mea însă e scris Dumnezeu!



IO NON SONO PIU

Io non sono piu che un fiocco di neve.
Un gioco di cristalli e il mio passar.
Si scuote dal tempo il piccol istante,
Sorride e scende e arrivano altri.

Io  non sono piu che un filo d'erba,
La falce lo taglia ed il rebbio lo coglie.
La terra rimane e se ne scorda di esso
E altro filo si alza e muore lo stesso.

Io non  sono piu che un'ombra in abisso,
Ma la mia via verso le stelle e sempre aperta.
Io non sono una stella dal volto di marmo,
Ma sulla mia fronte sta scritto Iddio!



I AM NOT MORE THAN

I am not more than a snowflake.
A playing of crystals is my passing.
The moment is shaking from the time
Smiles and falls and others come.

I am not more than a grass blade,
The scythe cut it and the pitchfork gathers it.
The earth remains and forgets it
And another grass blade rises and dies the same.

I am not more than a shadow in abyss,
But my way to the stars is open always.
I am not a marble-faced star
But on my forehead is written God!

Cezar Ivănescu

AMINTIREA PARADISULUI

Cînd eram mai tînăr şi la trup curat,
într-o noapte, floarea mea, eu te-am visat.
Înfloreai fără păcat, într-un pom adevărat.
Cînd eram mai tînăr şi la trup curat.

Nu ştiam că eşti femeie, eu bărbat,
lîngă tine cu sfială m-am culcat
şi dormind eu am visat; tu visînd ai lăcrimat.
Cînd eram mai tînăr şi la trup curat.

E pierdută noaptea aceea de acum!
Carnea noastră, de-i mai ştii al ei parfum,
poamele ce-n poame stau gustul cărnii tale-l au
şi cad mîine toate, putrede, pe drum.

Fă-l să fie, Doamne Sfinte,numai om
pe acel care ne-a ispitit sub pom.
Şi cînd pomul flori va da, fă să-i cadă carnea grea,
cum cădea-va, după cîntec, mîna mea.



IL RICORDO DEL PARADISO

Quando ero piu giovane e il mio corpo era puro,
una notte, mio fiore, io t'ho sognato.
Su un albero vero fiorivi senza pecato.
Quando ero giovane e il mio corpo era puro.

Non sapevo ch'eri donna,uomo io,
accanto a te timidamente mi son addormentato
e dormendo ho sognato; mentre tu sognavi hai pianto.
Quando ero piu giovane e il mio corpo era puro.

E perduta quella notte, allora!
La nostra carne se il suo profumo lo sapessi ancora,
le frutta  hanno il gusto della tua carne
e cadran, domani, marci, sul sentiero.

Fallo esser, Santo Dio, solo uomo
quello che ci ha tentato sotto il melo.
Fa che la sua carne cadi quando il melo fiorira
come, dopo il canto, la mia man cadra.



THE MEMORY OF PARADISE

When I was younger and my body was pure,
one night, my flower, I dreamed you.
You was blossoming without sin in the tree of truth.
When I was younger and my body was pure.

I did not know you are a woman, I was a man,
near you I shyly lied down and  I dreamed; 
and you cried while you were asleep.
When I was younger and my body was pure.

Those night is lost by now!
Our flesh if you still know its flavour,
the fruits has the taste of your flesh
and will fall tomorrow on the road.

Make him, Holy God, to be only a man
that who has tempted us under the tree.
And when the tree will blossom
make it fall his weighty flesh 
as my hand, after this song, will fall.

Virgil Huzum

SPIC

Visul
Înflorit
În zenit!

Visul
În iederi,
În stele,
În ferige grele,
Şi-un pas de înger
L-a strivit.

În iederi,
În stele, 
În pridvorul zilei,
In prinosul milei,
Acelaşi spic,
Acelaşi înger
În zenit!



SPIGA

Il sogno
Fiorito
A zenit!

Il sogno
Tra le edere,
Nelle stelle,
Tra le pesanti felci,
E un passo d'angelo
L'ha schiacciato.

Tra le edere,
Nelle stelle,
Nella soglia del giorno,
Per carita,
La stessa spiga,
Lo stesso angelo
A zenit!



EAR

The dream
Bloomed
At zenith!

The dream
Among the ivies,
In the stars,
Among the heavy ferns,
And an angel step
Has crushed it.

Among ivies,
In the stars,
On the threshold of the day,
Out of grace,
The same ear,
The same angel
At zenith!