CÎNTEC DEPLIN
N-ai lăuda de n-ai şti să blestemi,
Surîd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plîns, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mîna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frînturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad în tine.
Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi
Cu fruntea jos, în pulberea amară,
Şi dacă-nvii în cînecul de azi
E că mureai în lacrima de-aseară.
CANTO TOTALE
Non loderesti se non sapessi maledire,
Sorridono soltanto quelli che sanno sospirare,
Oggi non ameresti se mai gemessi,
Se non ci fosse il pianto, non porteresti luce.
E se la tua ferita solo non curassi,
Con il tuo mano non curasti le ferite altrui.
Non brameresti il paradiso
Se non avessi un po' d'inferno in te.
Che non ti puoi alzar se mai non cadi
Con la fronte giu, nella polvere amara,
E se vivi ancora nel canto d'oggi
E perche morivi nella lacrima di ieri.
FULL SONG
You wouldn't praise if you wouldn't curse,
Smile only those who know to sigh,
Today you wouldn't love if you wouldn't moan,
If you wouldn't weep you wouldn't carry light.
And if you wouldn't cure your wound alone,
With your hand you wouldn't cure foreign wounds.
You wouldn't long for paradise
If you wouldn't have a piece of hell in you.
Cause you can't rise if you never fall
With your forehead in bitter dust,
And if you are alive in this song
It is because you were dying last.
DESPRINDERE
Mă voi retrage înăuntrul meu
Ca un melc şi voi dormi adînc.
Mă voi desprinde
Cum o frunză din foşnetul pădurii.
Absorbit de ritmul lăuntric
Voi intra în marele ritm
Al materiei tăcute.
Sufletul se va ridica în văzduh
Asemeni unui zbor de ciocîrlie rănită
Şi nu va mai plînge.
DISTACCO
Mi ritiro dentro di me
Come una lumaca e dormiro profondamente.
Mi distacchero
Come una foglia dal fruscio del bosco.
Assorto dal ritmo interiore
Entrero nel gran ritmo
Della materia silenziosa.
L'anima si alzera nell'aria
Simile ad un'allodola ferita
E non piangera piu.
DETACHMENT
I shall retire within me
Like a snail and I shall deeply sleep.
I shall detach
Like a leaf from the rustling of the woods.
Absorbed by the inner rhythm
I shall enter the great rhythm
Of the silent matter.
The soul will rise in the air
Alike a wounded skylark
And it will cry no more.
ROMANŢĂ DE TOAMNĂ
Bîntuie-n sufletul meu
sufletul tău, femeie,
precum în rana de zeu
dulce pleoapa de zee,
reînsemnîndu-mi pe scut
ora de piatră tîrzie -
şi ce suav început :
zarea-i de veşnicie.
O, ce frumos cîntă cer
peste taina albastră
şi ce bun temnicer
carnea sihastră !
Niciodată, nicicum
n-o să moară tăcerea,
iată-ne, iarăşi tăcum :
sîngele tace ca mierea,
căci e-n sufletul meu
sufletul tău, femeie,
precum în rana de zeu
dulce pleoapa de zee...
ROMANZA D' AUTUNNO
Vaga nella mia anima
la tua anima, donna,
come nella ferita di un dio
dolce la palpebra d'una dea,
Risegnando sul mio scudo
l'ora di pietra tarda -
ma che soave inizio :
l'eterno orizzonte, guarda.
O, come bello canta il cielo
sopra l'azzurro mistero
e che buon carceriere
e la solitaria carne !
Mai, in nessun modo
il silenzio morira,
eccoci, ancora in silenzio :
come il miele il sangue tacera,
perche c'e nella mia anima
la tua anima, donna,
come nella ferita di un dio
dolce la palpebra d'una dea.
AUTUMN ROMANCE
Is wandering in my soul,
your soul, woman,
as in a god's wound
a godess' sweet eyelid,
marking on my shield
the late stone hour -
and what a suave beginning :
the eternal horizon.
Oh, how beautifully the sky is singing
over the blue mystery
and what a good jailer
is the solitary flesh !
Never, no way
the silence will die,
here, we have ceased to speak :
the blood is silent like honey,
because it is in my soul
your soul, woman,
as in a god's wound
a godess' sweet eyelid.
CEAŢA CARE COBOARĂ
Ceaţa care coboară
Este pleoapa ta
Lăsată somnoroasă peste lume ?
Lumea visează
Dincolo de ea
Şi numai eu am fost uitată
Trează
Anume
Să văd cum somnul
Curge-n moarte bun,
Neschimbător,
Ca un izvor
Care apune-n mare,
Ca stelele care apun
încet, încet în soare ?
Să văd cum moartea limpede
Din când în când
Se tulbură visând
C-am fost uitată trează
Anume
Ca să poată să mă doară
Pleoapa ta care coboară
Înduioşată peste lume ?
LA NEBBIA CHE
La nebbia che sta scendendo
E la tua palpebra
Lasciata assonnata sopra il mondo ?
Il mondo sta sognando
Di la di essa
E soltanto io sono stata dimenticata
Sveglia
Per vedere come il sonno
Corre nella morte buono,
Immutabile,
Come una sorgente
Che tramonta nel mare,
Come le stelle che tramontano
Piano piano nel sole ?
Per vedere come la morte chiara
Ogni tanto
Si turba sognando
Che sono stata dimenticata sveglia
Appunto
Che mi dolga
La tua palpebra che scende
Intenerita sul mondo ?
THE MIST WHICH IS FALLING
Is the mist which is falling
Your eyelid
Left sleepy over the world ?
The world is dreaming
Beyound it
And I was forgotten
Awake
Specially
To see how the sleep
Flows in the death, good,
Unchanged,
Like a spring
Setting down in the sea,
Like the stars are setting down
Slowly in the sun ?
To see how the clear death
Sometimes,
Grows dim dreaming
That I was forgotten awake
In order that
Your eyelid hurt me
Falling tenderly
On the world?
AMURG DE TOAMNĂ
Din vîrf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-aţîţă
jeraticul ascuns
sub vălul lor subţire de cenuşă.
O rază
ce vine-n goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurînd
pe-o frunză :
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.
O, sufletul !
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adînc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină :
s-ar prăbuşi.
E toamnă.
CREPUSCOLO D'AUTUNNO
Dalla cima delle montagne il tramonto soffia
con rosse labbra
nella cenere ancora calda di qualche nuvola
e attizza
il nascosto fuoco
sotto il sottile velo di cenere.
Un raggio
che viene correndo dall'ovest
raccoglie le sue ali e scende tremante
su una foglia :
ma e troppo pesante il fardello -
e la foglia cade.
O, l'anima !
Nasconderla meglio nel petto
e piu profondamente,
per non raggiungerla nessun raggio di luce :
crollerebbe.
E autunno.
AUTUMN TWILIGHT
From the top of the mountains the twilight blows
with red lips
over the hot ashes of some clouds
and stirs up
the hidden fire
under their thin veil of ashes.
A ray
that comes running from the west
gathers her wings and gets down shaking
on a leaf :
but it's too heavy burden -
and the leaf falls.
Oh, the soul !
Let me hide it better in my chest
and deeper,
no ray of light to reach him :
would collapse.
It is autumn.
.jpg){kind=spacer}
