Nichita Stănescu

CU O UŞOARĂ NOSTALGIE

Cu cît se-nsera peste arborii rari,
cu atît începeau să lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
căutătorii pietrei filozofale.

Totul trebuia să se transforme în aur,
absolut totul :
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.

Clipele erau mari ca nişte lacuri
de cîmpie,

şi noi nu mai conteneam traversîndu-le.
Ora îşi punea o coroană de nori, liliachie.

Ţi-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gîndule ?


WITH A GENTLE NOSTALGIA

The more the evening was falling over the scarce trees
the more our hearts of vagabonds
began to light more
looking for the philosopher's stone.

Everything had to change in gold,
absolutely everything :
your wards, your looks, the air
we were soaring through, we were swimming through.

The moments were great like
plain lakes,
and we didn't stop to cross them anymore.
The hour put a crown of clouds, lilac-coloured.
Do you remember my soul of than,you, thought ?

Ion Caraion

SÎNGE UITAT

Nu e bărbăteşte să plîngi,
dar toate graiurile le-am uitat.
După ce devii mut,
se-ntîmplă silabe

într-adevăr cu-adevărat.

Şi e sîmbătă.

Şi păsările lor verzi
picură lacrimi pe-un sînge uitat.


FORGOTTEN BLOOD

It isn't manly to weep
but I forgot all the languages.
When you become dumb,
it happens syllables true indeed.
And it's Saturday.
And their green birds
drop tears on a forgotten blood.

Ion Vinea

VELUT SOMNIA

Ascult pămîntul, arborii, pietrele,
drumul arcuit în tăcere
printre avîntul izvoarelor,
sub ţărmii fără paşi ai stelelor.

Ascult vîntul, greierii, singurătatea
pînă-n de rouă porţile aurorii,
o umbră noaptea, ziua o fantomă
fără de înţeles lunecînd şi de urmă.

De faţă veşnic între loc şi oră,
martor - al cui ? între ceilalţi şi nimeni,
ce nume port eu dincolo de mine,
ce frunte ridic în ochii luminii ?

Sunetul, raza, zbuciumul şi visul
sporesc vedenia de mine însumi

în privirea de apă a trecutului
cu treptele pe fund ale mormintelor.
Îmi trec pe chip degetele ca pe o mască,

întreb soarta ca orbii vidul,
greu tac pierderile şi amintirile, -
la creştetul lor fumegă cuvintele.


VELUT SOMNIA

I listen to the earth, to the trees, to the stones,
the road bended in silence
through the rising of the springs,
under the desert shores of the stars.

I listen the wind, the crickets, the loneliness,
till the down open their doors,
a shadow the night, the day a ghost
meanlessly and without a trace sliping.

Always present between the place and the hour,
testimony - whose ? between the others and nobody,
what name have I beyond me,
what forehead do I rise in the light ?

The sound, the ray, the struggling and the dream
increases my illusion
in the water look of the past
with the steps on the bottom of the graves.

I pass my fingers over my face as over a mask,
I ask the destiny as the blind men ask the void,
the losses and the memories are silent -
the words are smoking at their head.

Ion Minulescu

DRUM CRUCIAL

Pe scara sufletului meu

M-am întîlnit cu bunul Dumnezeu -

Eu coboram mîhnit din conştiinţa mea,

Iar El urca surîzător spre ea !...

Şi ne-am oprit la jumătatea scării

Încrucişîndu-ne în clipa-ntîmpinării

Săgeţile perechilor de ochi, ca de-obicei -

Ah ! ochii lui cum semănau cu ochii mei !

Pe scara sufletului meu

M-am întîlnit din nou cu Dumnezeu -

El cobora solemn din conştiinţa mea,

Iar eu urcam surîzător spre ea !


CRUCIAL WAY

On the stairway of my soul
I have met the good God -
I was sadly descending  from my conscience
And He was smiling ascending to it !...

And we stopped at half way
Crossing in the moment of meeting
The arrows of our eyes, as always -
Oh ! how much His eyes resembled mine !

On the stairway of my soul
I have met God again -
He was solemnly descending from my conscience
And I was smiling ascending to it !

Ilinca Bernea

                                                                     

METAMORFOZE

Sunt printre cei care s-au strecurat ilicit în lume, care subzistă ilicit
Sunt prea lungă sau prea oblică sau prea concavă ca să încap în pielea asta umană
Malaxorul de suflete n-a reuşit să scoată din mine un bun cetăţean

Fratele meu s-a preschimbat într-un bolovan
Iubitul meu într-o stea îngheţată
Prietenii mei s-au transformat în adulţi
Mama mea a devenit bărbat

Doar eu am rămas neschimbată
mi-am păstrat intacte
neputinţele
fricile

îndoielile
tristele obiceiuri
deprinse din copilărie.

Cîteva rămăşiţe dintr-o substanţă lirică dispărută
îmi alterează gîndirea.

Aşa se explică

Cum de sunt compatibilă doar cu singurătatea

şi cu lumina ascunsă doar în sinea lucrurilor
pe care numai eu o văd.



METAMORPHOSES

I am among those who have illegally slipped  into the world, who illegally subsist
I am too long or too oblique or too concave to find room in this human skin
The mixer of souls failed to make a good citizen of me

My brother has turned into a rock
My boyfriend into a frozen star
My friends became adults
My mother became a man

Only I have remained unchanged
I kept intact
my weaknesses
my fears
my doubts
my sad habits
learned in my childhood

Some remains of a disappeared lyrical substance
spoils my thinking

That explains

Why I am compatible only with the loneliness
and with the light hidden only inside the things
and which is seen only by me.