NICIODATĂ UITAREA
Între noi sunt zăpezi şi nisipuri.
Mîine, poate pustiuri, oceane.
Niciodată uitarea.
Sub icoana ta îmi încep ziua.
Aripa mea creşte din umărul tău.
M-am închinat mării, aprig şi pur,
Să fiu şi să nu fiu învins.
Între noi sunt zăpezi şi nisipuri.
Mîine, poate cerul căzut.
Dar bucuria de-a traversa noaptea,
Să-ţi ies înainte pe celălalt ţărm,
Unde niciodată uitarea...
NEVER THE OBLIVION
Between us there are snows and sands.
Tomorrow, maybe deserts, oceans.
Never the oblivion.
Under your icon I start my day.
My wing grows from your shoulder.
I worship the sea, fiery and pure,
To be and not to be defeated.
Between us there are snows and sands.
Tomorrow, maybe the fallen sky.
But the joy of crossing the night
To get before you on the other shore,
Where never the oblivion...
REMINISCENŢĂ
În serile de toamnă,
Cînd îngerii întind
Pe-nchişii ochi ai zilei bolnave
Vălul serii,
Ne pomenim adesea
Gîndind,
Plîngînd,
Iubind,
Cu-o dragoste smerită
Şi-adîncă
Şi tîrzie,
Pe bunii duşi
Pe duşii ce n-au să mai revie
Şi i-am lăsat să plece,
De tot
Fără să ştie
De-a fost cîndva o clipă
În care le-am pătruns
În tainiţa comorii
Ce ne-o jertfea pe-ascuns
Iubirea lor adîncă
Şi tristă
Şi sfioasă...
...În serile de toamnă,
Cînd liniştea din casă
I-atît de priitoare neliniştii din gînd,
Ne pomenim adesea
Că-ngenuchem, plîngînd
Cu-o remuşcare-adîncă
Şi tristă
Şi tîrzie
Pe bunii duşi,
Pe duşii ce n-au să mai revie
Şi i-am lăsat să plece
De tot,
Fără să ştie,
Măcar că-n taina unei
Tîrzii
Şi vane seri
Îşi vor afla răsplata
Durutelor tăceri...
Că va veni-ntr-o toamnă
O vară tristă-n care,
Pioasă şi tîrzie
Şi vană remuşcare,
Îi vom iubi şi-om plînge
În prada unui dor
Mai trist
Şi mai zadarnic
Decît a fost al lor...
REMINISCENCE
In the autumn evenings
When the angels spread
On the closed eyes of the ill day
The veil of the night
We often find ourselves
Thinking,
Weeping,
Loving
With a humble love
And deep
And late,
The dear passed away,
The passed away who never come back
And we let them go
For good,
Without knowing
If there was a moment
When we penetrated
The secret treasure
They sacrified,
Their deep love
And sad
And shy...
...In the autumn evenings,
When the silence in the house
It's so favorable for the anxiety,
We often find ourselves
Kneeling and weeping
With a deep remorse
And sad
And late,
On the dear passed away,
The passed away who never come back
And we let them go
For good,
Without knowing
At least that in the secret
Of a late
And vain evening
They would find the reward
For their painful silences...
That it will come in autumn
A sad summer when,
Pious and late
And vain remorse,
We shall remember them and weep
In prey of a nostalgy
more sad
And more vain
Then was theirs.
DRUMUL
Gînditor şi cu mîinile la spate
Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putinţă.
Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.
Acest tren - martor mi-e Zenon bătrînul -
Nu mă va ajunge niciodată,
Pentru ca eu mereu voi avea un avans
Faţă de lucrurile care nu gîndesc.
Sau chiar dacă, brutal,
Va trece peste mine,
Întotdeauna va găsi un om
Care să meargă în faţa lui
Plin de gînduri
Şi cu mîinile la spate.
Ca mine acum
În faţa monstrului negru
Care se apropie cu o viteză înspăimîntătoare
Şi care nu mă va ajunge
Niciodată.
THE RAILWAY
Thoughtful and with my hands behind
I walk on the railway,
The rightest road
Possibly.
From behind, with speed,
A train comes
Which has heard nothing about me.
This train - the old Zenon is a witness -
Never will reach me,
Because I shall always have an advantage
On the things which don't think.
Even if, brutal,
It will pass over me,
A man will be always
To walk in front of it
Full of thoughts
And with the hands behind.
Like me now
In front of the black monster
Which comes nearer with a dreadful speed,
And never
Will reach me.
SCOICA
C-un zîmbet îndrăzneţ privesc în mine
şi inima
mi-o prind în mană. Tremurînd
îmi strîng comoara la ureche şi ascult.
Îmi pare
ca ţin în mîini o scoică,
în care
prelung şi neînţeles
rasună zvonul unei mări necunoscute.
O, voi ajunge, voi ajunge
vreodat' pe malul
acelei mări, pe care azi
o simt, dar nu o văd ?
THE SHELL
With a daring smile I look inside me
and my heart
I take in my hand. Shaking
I bring my treasure to my ear and listen.
It seems to me
to keep in my hands a shell
in which
lasting and not understood
the rumour of an unknown sea is sounding.
Oh, shall I reach, shall I ever reach
the shore
of those sea,
that I feel today , but I cannot see ?
ÎNDEPĂRTARE
Prin uşa deschisă - brîu gros de umbră -
plopii izbucneau către cer.
şi degetele-i alergau pe clape,
tremuratoare ca frunza plopului.
Paşii cuiva s-au oprit în noapte.
Din ochii ei ca fumul de ţigară,
zbura un fluture.
Timp cu coviltirul sur.
...şi am iubit-o pe femeia aceea,
care nu m-a întrebat nimic niciodată.
MOVING AWAY
Through the open door - thick belt of shadow -
the poplar trees burst towards the sky.
And her fingers run on the keys
trambling like the poplar leaf.
Someone's steps stopped in the night.
From her eyes like the cigarette smoke
a butterfly flew.
The time with gray tilt.
...and I loved that woman
who never ask me anything.
