Marin Sorescu

CALENDAR

Nici un calendar nu-i exact

Mi-a spus înţeleptul cu mîini bătucite,

Care tocmai terminase de rotunjit

Piedra del Sol.

Există între ele diferenţe

De-o miime de secundă,

Ba chiar de-o secundă,

Ba chiar de-o zi !

Cel mai bine se trăieşte

În aceste intervale de timp,

În acel spaţiu al anului

Neluat în seamă.

Încearcă !



CALENDAR 

No calendar is exact
Said to me the wise man with bruised hands,
Who has just finished rounding
Piedra del Sol.

There are differences among them
Of one thousand of a second,
Even of a second,
Even of a day !

It is best to live
In these intervals of time,
In this space of year
Disregarded.

Try !

A. E. Baconsky

IUBIRILOR NECUNOSCUTE

Iubirilor necunoscute, marea

le risipeşte şi le-alină dorul.

O, gînduri urmărite pe-ntuneric,

gînduri pierdute prin nemîngîiatul

meu labirint, de mult nu vă mai caut...

Ploile-au lins oglinzile, şi-al toamnei

brocart a-nvăluit superbe nuduri

îmbrăţişate-n amintiri şi-n taină.

Şi marea scoate dizolvînd la ţărm

chipuri şi nume...


THE UNKNOWN LOVES

For the unknown loves, the sea
scatters and comforts my yearning.
Oh, thoughts, followed in darkness,
thoughts lost in my uncomforted
maze, no longer I am looking for you...
The rains have licked the mirrors, and the autumn
brocade has wrapped the superb nudes
embraced in secret in my memories .
And the sea is taking out on the shore dissolving them
faces and names...

Geo Dumitrescu

POEM FINAL

Astăzi, mîine sau poate niciodată

o să-mi arunc ancora la malul cerului...

Ce poate să însemne asta pentru tine, iubito, pentru carnea ta,

dar va fi oare pentru mine dezlegarea misterului ?

Astăzi, mîine, după fiecare sărut,

purtăm pe buze acelaşi semn de întebare ;

în fiecare clipă îţi duc sufletul în palme

şi hoitul important în spinare.

Pentru fiecare primăvară pierdută,

pentru fiecare somn al frunţii,

îmi ciocăneşti cu deget de zaraf în stînga pieptului,

unde mi se bat în capete munţii.

Odată o să-mi ceri mai mult : să-ţi vînd versul,

să te las să-mi asculţi sîngele cum sună,

să te las să-ţi speli mîinile în apele sufletului,

sau cine ştie ce-ai să-mi mai ceri, fecioară nebună...

Astăzi, mîine, sau poate niciodată

îmi voi încheia cu ultimul vers cartea.

Dar n-o să ne putem iubi atîta, draga mea,

e mult prea tîrziu pînă vine moartea !...


FINAL POEM

Today, tomorrow or never
I'll drop the anchor at the shore of heaven...
What could that mean for you, my love, for your flesh,
but for me will it unravel the mystery ?


Today, tomorrow, after each kiss,
we carry on our lips the same question mark ;
every moment I take your soul in my hands
and your important corps on my back.


For each lost spring,
for each sleep of my forehead,
you knock with finger of usurer in my left chest
where my mountains are striking against.


One day you'll ask me more, to sell you my lines,
to let you hear how my blood is sounding,
to let you wash your hands in the waters of my soul,
or who knows what else  you have to ask me, crazy virgin...


Today, tomorrow, or never
I will conclude my book with the last verse.
But we can't love each other so long, my dear,
because it will be too late till death will come...

Alecu Ivan Ghilia

CE VOR DEVENI TOATE

Toate, da, toate, ce vor deveni

dacă

nu

le vom încălzi cu suflarea noastră ?

Spuneţi-mi de ştiţi

ce se va-ntîmpla cu mine

care

sunt dat afară

din mine

ca un rău platnic

deşi de cînd mă ştiu

am tot fost vămuit şi

pus pe fugă de peste tot

atît de gonit de ici-colo că

n-am avut răgazul să dezleg

misterul morţii

de parcă

pe-al vieţii

l-am dezlegat !

O, Doamne, ce-i nebunia asta !

Poate nu-i nici o nebunie,

de bună seamă, e doar

starea noastră de exasperare,

acest clocot alb, această îngheţare,

furişare,

surpare,

stare normală

cînd suntem gazaţi de viaţă,

protestul minţii în faţa vieţii

tot mai nebune

care nu va încăpea

niciodată în cămaşa de forţă.

Şi-atunci toate

da

toate

ce vor deveni

dacă nu le vom 

încălzi

cu suflarea noastră !

Dacă nu le vom privi !


WHAT WILL  ALL BECOME

All, yes, all, what will all become
if
we shall not
warm them with our breath ?
Tell me if you know
what will happen to me
who
I'm fired
of me
as a bad payer
though since I know me
I have been pinched and
driven out all over
so chased from here to there that
I had no time to untie
the mystery of the death
as though
the mystery of the life
I should had loosed !
Oh, God, what is this madness ?
Perhaps it is no madness,
of course, it is just
our state of exasperation,
this white ebullition, freezing,
stealth,
crumbling,
a normal state
when we are gassed by life,
the protest of the mind in front of the life
more and more crazy
that will never fit
in a straitjacket.
And than all
yes
all
what will become
if we shall not
warm them
with our breath !
I f we shall not look at them !

Marin Sorescu

CASA

Vreau să-mi fac o casă

Cît mai departe de locurile

Pe care le cunosc.

Cît mai departe de muntele

Din care ies veveriţe dimineaţa

Ca apostolii dintr-un ceas

Naiv din cale-afară.

Să nu fie nici pe ţărmul

Acelei oboseli albe

De unde aş putea să văd prin fiecare fereastră

Cîte un solz smălţuit.

Cunosc şi toate tertipurile

Cîmpiei,

Ce mai poţi aştepta de la ea

Cînd dă drumul noaptea la iarbă şi la grîu

Să-ţi crească prin coaste, prin tîmple ?

M-aş plictisi oriunde atît de tare,

Încît n-aş putea să-mi pun pe pereţi

Tablouri,

Uşa mi s-ar părea prea cunoscută

Şi mi-ar veni să plec.

De-aş putea să-mi ridic o casă

Cît de departe

De mine !


THE HOUSE

I want to build a house
As far as from the places
I just know.


As far as from the mountain
From which the squirrels get out in the morning
Like the apostles from 
An extremely naive clock.


Neither be on the shore
Of that white tiredness
From which I should see through every window
Some enamel scale.


I know all the tricks
Of the plain too, 
What can you expect from her,
When at night she let the grass and the grain
Grow through your ribs, through your temples ?


I'd be so bored anywhere so hard
That I couldn't put on my walls
Any paintings,
The door would seem to me so much known
That I'd feel like going.


If only I could build my house
As far as
From me !