20.02.2011

Ion Caraion


ANAMORFOZE

X

cine bea cu un singur pahar
sparge un singur pahar
şi pierde o singură iluzie
ori pune paharul în dulap
şi uită


cine uită
a băut cu un singur pahar

cine bea c-un singur pahar
moare într-un singur pahar
şi pleacă dintr-o singură viaţă

într-o singură viaţă
eu am băut cu toate paharele

credeam întotdeauna că-n celălalt
e ceea ce caut



ANAMORPHOSIS

X

who drinks with a single glass
breaks a single glass
and loses a single illusion
or puts the glass in the cupboard
and forgets

who forgets
has drunk with a single glass

who drinks with a single glass
dies in a single glass
and leaves from a single life

in a single life
I have drunk with all the glasses

I always thought that in the other glass
it is what I seek for.

18.02.2011

Magda Isanos



NAUFRAGIU

Ca cerul peste ape mă aplec
peste sufletul meu singur şi trudit,
lumini şi umbre ca-n oglindă trec
şi toate doar de tine-au povestit.

Basmul dragostei noastre nu l-a uitat
apa cea stătătoare a inimii mele,
cum nu uită lacul nuferi ce-a purtat,
sau, în zori, că noaptea oglindise stele.

Din adîncuri neştiute nici de mine, cheamă
sufletul imaginea pe care-a scăldat-o
şi tremură de bucurie şi de teamă
văzînd că nici o trăsătură n-a uitat-o.

Amintirile ca algele şi mîlul mă cuprind,
şi iată-mă împotmolită, tristă barcă,
fără catargul voinţii şi cîrmă de gînd.
Cine către ţărmuri are s-o întoarcă ?



NAUFRAGIO

Come il cielo sopra le acque mi chino
sopra la mia anima faticata e sola,
luci e ombre come in uno specchio passano
e tutti mi raccontano di te.

La storia del nostro amore non l'ha dimenticata
l'acqua stagnante del mio cuore,
come non dimentica il lago i gigli che reco,
oppure, all'alba, che di notte specchio le stelle.

Dai profondi sconosciuti anche da me, chiama
l'anima l'immagine che bagnava
e trema per gioia e per paura
di non aver scordata nessun traccia.

I ricordi mi avvolgono come il fango e le alghe
ed eccommi arenata, triste barca,
senza l'albero della volonta e senza il timone del pensiero.
Chi verso le rive l'inviera ?


MAROONED

As the sky over the water I lean
over my toiled and lonely soul,
lights and shadows like in a mirror pass
and everytrhing reminds me of you.

The tale of our love wasn't forgotten
by the stagnant water of my heart,
as the lake doesn't forget that it carried lilies,
or, at dawn, that at night it mirrored stars.

From the depths unkown even to me, calls
my soul the image that he used to bath
and is trembling with joy and fear
seeing that no feature he has forgotten .

The memories wrap me like algae and mud
and here I am stuck, sad boat,
without mast of will and rudder of thought.
Who will take it back to shore ?

17.02.2011

Emil Botta



PREA MULTĂ LUMINĂ

Pădurea se cufundă în extaz, în seninătate...
Ciopleau fanaticii statuia Primăverii Născătoare...
Sîngele omorurilor s-a şters, nu se mai ştie nimic,
doar scheletul unei amintiri.


Din visul haimanalelor dăinuie fereastra
enigmatică, atroce, sfîşietoare.
Prorocii afurisiţi înjunghiaţi în somn,
dusu-s-au, pe frunze de tutun, la culcare.

Din copacul iluziei mai dăinuie o fremătare, un ciripit,
din trecut, braţul acesta sideral
care sondează ca o girafă neantul
şi ruinele adolescenţei devastate.

Dar din viaţa ta ce-a rămas ?
Doar şoapte ca tunetul : e o plăcere să trăieşti ?
Şi lacrimile prefăcute în pietre de moară,
Şi fantome de care mereu te loveşti.




TROPPA LUCE

Il bosco si affondo in estasi, in serenita...
Scolpivano i fanatici la statua della Primavera Partoritrice...
Il sangue degli omicidi e stato cancellato, non si sa piu nulla,
solo lo scheletro di un ricordo.

Dal sogno dei vagabondi dura la finestra
enigmatica, atroce, straziante.
I profeti apostati, accoltellati nel sonno
se ne sono andati, su foglie di tabacco, a coricarsi.

Dall'albero dell'illusione dura un fremito, un cinguettio,
dal passato, questo braccio siderale
che sonda come una giraffa il niente
e le rovine dell'adolescenza devastata.

Ma della tua vita che ne e rimasto ?
Solo bisbigli come tuono : e un piacere vivere ?
E le lacrime cambiate in macine,
e fantasmi contro di cui sempre ti sbatti.



TOO MUCH LIGHT

The wood sinks in ecstasy, in serenity...
The fanatics carved the statue of Mother Spring...
The blood of the murders was cancelled, nobody knows anything,
but the skeleton of a memory.

Of the wanderers' dream lasts the window,
mysterious, awfull, heartbreaking.
Blessed prophets stabbed in their sleep
have gone on tabacco leaves to bed.

Of the tree of illusion has lasted a restling, a chirp,
from the past, this sideral arm
that sounds like a giraffe the void
and the ruins of the devastated teen ager.

But of your life what has left ?
Just whispers like thunder :is it a pleasure to live ?
And the tears turned into millstones,
and the ghosts which you always dash against.


16.02.2011

Eugenia Miulescu



ARIPI NEPERECHE

M-am îmbolnăvit
De patima zborului
Şi am întrebat
La dreapta şi la stînga
Ce-aş putea face
Să mă vindec.

În dreapta
M-am lovit de un copac
Desfrunzit
Mut
Sub lumina lunii.

Cum să mă vindec
Dacă toate întrebările
Dor
Şi răspunsurile sunt cîntate de vînt ?

În dreapta lipseşte aripa desăvîrşirii
Nu poate creşte
Decît într-o îmbrăţişare
De înger.

Vindecă-mă, scapă-mă,
Înverzeşte pomul uscat
Ia-mă în patria zborului
Dimineţilor tale
Fără soare şi fără lună
În care pluteşte lumina
Pe o mare de aripi
Nepereche.



ALI SENZA PAIO

Mi sono ammalata
Della passione del volo
E ho chiesto
A destra e a sinistra
Cosa posso fare
Per guarire.

A destra
Mi sono sbattuta contro un albero
Senza foglie
Muto
Sotto la luce della luna.

Come fare a guarire
Se tutte le domande
Fanno male
E le risposte sono cantate dal vento ?

A destra manca l'ala della perfezione
Non puo crescere
Se non in un abbraccio
D'angelo.

Fammi guarire, salvami,
Fai verdeggiare l'albero secco
Prendimi nel paese del volo
Delle tue mattine
Senza sole e senza luna
Dove si libra la luce
Su un mare di ali
Senza paio.



WINGS WITHOUT PAIR

I got sick
Of the passion of flight
And I asked
On the right and on the left
What can I do
To heal.

On the right
I hit against a tree
Without leaves
Dumb
Uner the moonlight.

How do I heal
If all questions
Hurt
And the answers are sung by the wind ?

On the right the wing of perfection is missing
It can not grow
But in a hug
Of an angel.

Heal me, save me,
Make green the dry tree
Take me in the land of flight
Of your mornings
Sunless and moonless
Where the light is soaring
On a sea of wings
Without pair.

15.02.2011

Vasile Voiculescu



PRIVIND CUM CRESC COPIII

Creştem, anii dulci se fac carne,
Primăveri trec în unghii, în peri, în aripe,
Timp întemniţat este osul şi iar ne
Împietrim : stalactite de clipe.

Creştem tari pentru înalta tristeţe,
Pentru a sufletului diafană povară...
Ah, nemuritoare tinereţe,
Ce visai că m-ai sigilat cu primăvară.



GUARDANDO COME CRESCONO I BAMBINI

Cresciamo, i dolci anni si fanno carne,
Primavere diventano unghie, capelli, ali,
Tempo imprigionato sono le ossa e ancora
Restiamo di pietra : stalattiti d'istanti.

Cresciamo forti per l'alta tristezza,
Per il diaffano peso dell'anima...
Oh, immortale givinezza,
Che sognai di avermi suggellato con primavera.



WATCHING AS THE CHILDREN GROW

We grow, sweet years become flash,
Springs go into nails, into hear, into wings,
Time imprisoned are the bones and again
We harden : stalactites of moments.

We grow strong for the high sadness,
For the diaphanous burden of the soul...
Oh, immortal youth,
Which I dreamed to seal me with spring.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...