CĂTRE LUCEAFĂR
Fruntea ta luceşte, poleită de curgerea vremii,
departe, astral, în singurătate.
Cum să te-ajung ?
Între noi e o mare de sînge, un secol de sînge.
Cu mărunta mea barcă
îmi tai o dîră,
lopătez mereu, gîfîind, între recife
care cer o atenţie sălbatică,
un suflet strunit.
Dar cîteodată dau drumul lopeţilor,
mă las pe spate,uşor,
pieptul mi-e plin de mireasma sărată a nopţii,
de cosmica ei balansare,
şi, deodată, sunt aproape de tine,
în mijlocul stelelor,
în scînteierea fluidă, izbăvitoare
a ritmului.
ALLA STELLA DELLA MATTINA
La tua fronte luccica, dorata dal fluire del tempo,
lontana, astrale, nella solitudine.
Come raggiungerti ?
Tra noi c'e un mare di sangue, un secolo di sangue.
Con la mia fragile barca
taglio una traccia,
sto remando sempre, ansimando, tra le scogliere
che richedono un'attenzione selvaggia,
un'anima frenata.
Ma, a volte, lascio cadere i rami,
mi sdraio sulla schena, lentamente,
il mio petto e pieno del odore salato della notte,
dal suo dondolio cosmico,
e, all'improviso sono vicino a te,
tra le stelle,
nel scintillare fluido, sollevante
del ritmo.
TO THE MORNING STAR
Your forehead is shining, gilded by the flowing of the time,
far, astrally, in loneliness.
How do I reach you ?
Between us is a sea of blood, a century of blood.
With my fragile boat
I am cutting a trace,
I am always rowing, panting, among the reefs
calling an wild attention,
a stringed soul.
But sometimes I drop the oars,
let myself on back, slightly,
my chest is filled with the salty smell of the night,
with its cosmic ballance,
and suddenly, I am close to you
among the stars,
in the fluid, conforting sparkling
of the rithm.
CĂLUGĂRUL BĂTRÎN ÎMI ŞOPTEŞTE DIN PRAG
Tinere care mergi prin iarba schitului meu,
mai este mult pîn-apune soarele ?
Vreau să-mi dau sufletul
deodată cu şerpii striviţi în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m-am zvîrcolit şi eu în pulbere ca ei ?
Nu m-am sfredelit şi eu în soare ca ei ?
Viaţa mea a fost tot ce vrei,
cîteodată fiară,
cîteodată floare,
cîteodată clopot ce se certa cu cerul.
Azi tac aici, şi golul mormîntului
îmi sună în urechi ca o talangă de lut.
Aştept în prag răcoarea sfîrşitului.
Mai este mult ? Vino, tinere,
ia ţărnă un pumn
şi mi-o presară pe capîn loc de apă şi vin.
Botează-mă cu pămînt.
IL VECCHIO MONACO sta BISBIGLIANDO DALLA SOGLIA
Giovane uomo, che stai camminando attraverso l'erba del mio eremo,
fa molto finche tramonta il sole ?
Voglio darmi l'anima
insieme ai serpenti schiacciati all'alba
dai bastoni dei pastori.
Non mi sono contorto anche io nella polvere come loro ?
Non mi sono trivellato anche io al sole come loro ?
La mia vita e stata tutto quello che vuoi,
a volte bestia,
a volte fiore,
a volte campana che litigava con il cielo .
Oggi sto zitto qui, e il vuoto della tomba
risuona nelle mie orecchie come un campanello d'argilla.
Aspetto nella soglia il fresco della fine.
Fa di piu ? Vieni, giovane uomo,
prendi un pugno di polvere
e spargila slla mia testa invece di acqua e vino.
Battezzami con terra.
THE OLD MONK IS WHISPERING ON THE THRESHOLD
Young man who are walking through the grass of my hermitage,
is it much longer till the sun will go down ?
I want to give my soul
together with the snakes crushed at dawn
by the sheperds' crooks.
Did not I toss in the dust like them ?
Did not I twitch in the sun like them ?
My life has been everything you want,
sometimes beast,
sometimes flower,
sometimes bell arguing with heaven.
Today I stay silent here, and the emptiness of the grave
sounds in my ears like a bell of clay.
I am waiting on the threshold the cool of the end.
Is it much longer ? Come, young man,
take a fistful of dust
and scatter it over my head instead of water and wine.
Baptize me with earth.
ÎNTRE LUMI
Trec dintr-o viaţă într-alta
Mîngîind uşor
Coama leului somn
De la intrare.
S-a obişnuit cu mine
Cu veşnica mea dispariţie în zori,
Cu veşnicele mele întoarceri
Crepusculare.
Înfrîntă, uneori
Nu mai reuşesc să ajung pînă la el.
Atunci se scoală,
Îmi prinde capul în dinţi
Cu duioşie
Şi mă tîrăşte încetinel.
Alteori
Nu mai ştiu să mă întorc din vis.
Atunci porneşte după mine
În labirint,
Îmi dă de ştire
Răcnind
Că mă va salva,
Să aştept nemişcată
În amintire
Să mă găsească
Şi să mă aducă
În împărăţia sa.
O, minunata lui împărăţie,
Ţara subţire,
Fraged hotar
De oră
Între două lumi care se devoră
Smulgîndu-se una alteia
Fără oprire.
TRA I MONDI
Passo da un mondo all'altro
Accarezzando leggermente
La criniera del leone sonno
Dall'ingresso.
Si e abituato con me,
Con la mia costante disparizione all'alba,
Con i miei costanti ritorni
Crepuscolari
Sconfitta, a volte
Non riesco piu a giungere da lui.
Allora si alza,
Prende la mia testa tra i denti
Con tenerezza
E mi trascina pian piano.
Altre volte
Non so piu come tornare dal sogno.
Allora viene a trovarmi
Nel labirinto,
Mi da la notizia
Ruggendo
Che mi salvera,
Che aspetti immobile
Nella memoria
A trovarmi
E portarmi
Nel suo regno.
O, il suo meraviglioso regno,
Il paese sottile,
Fragile bordo
Di ora
Tra due mondi che si divorano
Strappandosi uno all'altro
Senza tregua.
BETWEEN THE WORLDS
I pass from a world to another
Gently caressing
The mane of the lion-sleep
From the entrance.
He is used with me,
With my eternal disappearings at dawn,
With my eternal returns
At twilight.
Defeated, sometimes
I am no longer able to come up to him.
Then he gets up
Catch my head in his teeth
Tenderly
And drags me gently.
Sometimes
I do not know how to get back from the dream.
Then he starts for me
In the maze,
He gives me news
Roaring
That he will save me,
I have to wait for him motionlessly
In my memory,
To find me
And bring me
In his kingdom.
Oh, his wonderful kingdom,
Thin country,
Tender edge
Of hour
Between two worlds that are devouring
Tearing one another
Without resting.
RUGĂCIUNE
Sfinţilor,
Primiţi-mă în rîndul vostru
Măcar ca figurant.
Voi sunteţi bătrîni,
Poate-au început să vă doară anii,
Zugrăviţi pe fiinţa voastră
În atîtea etape.
Îngăduiţi-mi să-ndeplinesc
Treburile mai neînsemnate
Din firide şi ocniţe.
Aş putea, de pildă,
Să mănînc lumină
La Cina cea de taină,
Şi să suflu în aureolele voastre
După ce se termină slujba.
Iar din cînd în cînd,
La distanţă de-o jumătate de perete,
Să-mi fac mîinile pîlnie la gură
Şi să urlu, o dată pentru credincioşi
Şi o dată pentru necredincioşi :
Aleluia ! Aleluia !
PREGHIERA
Santi,
Ricevetemi tra le vostre file
Almeno come comparsa.
Voi siete vecchi,
Forse hanno cominciato farvi male gli anni,
Dipinti sul vostro essere
Gradualmente.
Lasciatemi compiere
Le facende piu insignifianti
Nelle nicchie e ripostigli.
Potrei, per esempio,
Mangiare luce
All'Ultima Cena,
E soffiare nelle vostre aureole
Dopo che finisce la messa.
E, a volte,
A distanza di mezza parete,
Mettere le mani alla bocca
E gridare, una volta per i credenti
E una volta per i miscredenti :
Alleluia ! Alleluia !
PRAYER
Saints,
Get me among you
Even as a dummy.
You are old,
Maybe the years begun to hurt you,
Painted on your being
In many stages.
Allow me to fulfil
The most insignificant affairs
From alcoves and niches.
I could, for example,
To eat light
At the Last Supper
And to blow in your aureolas
After the divine service ends.
And, from time to time,
Within a half-wall,
To put my hands at my mouth
And to shout, once for believers
And once for unbelievers :
Hallelujah ! Hallelujah !
vieţuirea din gînd
fericită în fîneţe cu trifoi
mila mea o soarbe lîna oilor păscînd
retrase sub cer singurătăţile-n doi
se apără culcîndu-şi umbra pe pămînt
coline
aer coline şi turme cunosc
respir tihna lor şi misterul
putrezitul lor mosc
acolo este minunea şi ţinta
şi plînsul cel fără umilinţă
din dor izvorînd
ca un vis ce ne cheamă într-însul
ar fi vieţuirea din gînd
şi cum să te iau cu mine
cînd ca de la mine te-aş cere
şi cum să răspund cu fragede buze de mir
cînd ce ne e dat e străin
ca o rătăcitoare avere
ca un blestem fără şir
il vivere nel pensiero
felice nelle fienaie con trifoglio
la mia pieta l'assorbe la lana delle pecore al pascolo
ritirate sotto il cielo le solitudini in due
si difendono distendendosi l'ombra sulla terra
colline
aria colline e greggi conosco
respiro la loro pace e il mistero
il loro putrido mosco
la e il miracolo e la meta
e il pianto senza umiliazione
dal desiderio scaturito
come un sogno che ci chiama dentro
sarebbe il vivere nel pensiero
e come prenderti con me
quando come da me ti chederei
e come risponder con fresche labbra di ambra
quando cio che ci e destinato e straniero
come una fortuna errante
come una maledizione senza numero
the living in mind
happy in the hayfields with clover
my mercy is sipped by the wool of the sheeps grazing
withdrawn under the sky the lonelinesses in two
defend themselves lying down the shadow on the earth
hills
air hills and flocks I know
breathe their peace and mystery
their rotten musk
there are the miracle and the aim
the weeping without humility
springing from missing
as a dream that calls us inside
would be the living in mind
and how to take you with me
when as from me I should ask for you
and how to respond with tender lipps of amber
when what we are given is strange
like a wandering fortune
like a numberless curse
