Magda Isanos

DOAMNE, UNDE-AI SĂ NE AŞEZI PE NOI ?

Doamne, unde-ai să ne aşezi pe noi,
visătorii,
care-am băut din corola florii
de mătrăgună - şi-am trăit goi ?
N-am avut altă-avuţie
decît praful de pe tălpile noastre,
altă casă decît zările-albastre
din copilărie.

Oamenii, ocolindu-ne,-au zis :
cine sunt aceşti vînzători de vis ?
N-am avut linişte, n-am avut masă-aşezata,
însă tu ne zîmbeai cîteodată.
Te-arătai la sfîrşitul cîte unui cuvînt,
erai ca un fulger, ca o pală de vînt.

Şi noi ne spuneam rugăciunile
încrezători în toate minunile.

Doamne, dintre toţi copiii tăi,
numai noi am fost ca paserile-n aceste văi.
Iartă-ne ce-am greşit şi primeşte-ne în grădinile
pe care îngerii tăi le-au plivit.
Pune-ţi mîinile
pe ranele noastre prea pămînteşti
şi spune că ne vindeci şi ne primeşti !




GOD, WHERE WILL YOU SIT US ?

God, where will you sit us,
the dreamers,
who have drunk from the corola
of the mandragora flower - and we lived naked ?
We have no wealth
but the dust on our feet,
no home but the blue horizon
of our childhood.

People, avoiding us, said :
Who are these sellers of dreams ?
We haven't no peace, no table,
but sometimes you smiled to us.
You shew yourself at the end of a certain word,
you were like a lightning, like a gust of wind.

And we said our prayers,
confident in all the miracles.

God,of all your children,
only us were like birds in these valleys.
Forgive us what we done wrong and get us in the gardens
that your angels have weeded.
Put your hands
on our too earthly wounds
and say that you'll heal us and you'll accept us !