31.08.2011

Marin Sorescu



CASA

Vreau să-mi fac o casă
Cît mai departe de locurile
Pe care le cunosc.

Cît mai departe de muntele
Din care ies veveriţe dimineaţa
Ca apostolii dintr-un ceas
Naiv din cale-afară.

Să nu fie nici pe ţărmul
Acelei oboseli albe
De unde aş putea să văd prin fiecare fereastră
Cîte un solz smălţuit.

Cunosc şi toate tertipurile
Cîmpiei,
Ce mai poţi aştepta de la ea
Cînd dă drumul noaptea la iarbă şi la grîu
Să-ţi crească prin coaste, prin tîmple ?

M-aş plictisi oriunde atît de tare,
Încît n-aş putea să-mi pun pe pereţi
Tablouri,
Uşa mi s-ar părea prea cunoscută
Şi mi-ar veni să plec.

De-aş putea să-mi ridic o casă
Cît de departe
De mine !


THE HOUSE

I want to build a house
As far as from the places
I just know.


As far as from the mountain
From which the squirrels get out in the morning
Like the apostles from 
An extremely naive clock.


Neither be on the shore
Of that white tiredness
From which I should see through every window
Some enamel scale.


I know all the tricks
Of the plain too, 
What can you expect from her,
When at night she let the grass and the grain
Grow through your ribs, through your temples ?


I'd be so bored anywhere so hard
That I couldn't put on my walls
Any paintings,
The door would seem to me so much known
That I'd feel like going.


If only I could build my house
As far as
From me !

30.08.2011

Vasile Voiculescu



CLEPSIDRA

Clepsidra veche las-o nemişcată,
Atît întors, viaţa îţi toci -
Şi dintr-un gol în altul vînturată
Cenuşa lumii nu mai pritoci.

Pustiul vremii nu mai scotoci.
Clepsidra noastră ? Inima bogată,
În care vie, făr-a o smuci,
Iubirea pururi curge-nvolburată.

Nisipul sterp ţi-a spus vremelnicia,
Măsoară-te pe tine, veşnicia
E, poate, doar un preţios fior.

Împărăţia clipelor de clisă
No birui, numărîndu-i bobul, ci să
Trăieşti eternul timp interior. 


THE HOURGLASS

The old hourglass leave it still,
So much up down, your life has worn away -
And from a hole to another winded
The ash of the world no more thrift.


The desert of the time no more fumble.
Our hourglass ? The rich heart,
In which alive, without hitching it,
Forever love is flowing whirlingly.


The barren sand showed you the vanity,
Measure yourself : the eternity
It is perhaps just a precious thrill.


The kingdom of the slime moments
Do not fight, counting its grain, but
Live the eternal inner time.

27.08.2011

Constanţa Buzea


cel ce fuge

iubind mă înec în polen
şi în lacrima cîinelui
iubind mă petrec prin liniştea
de plumb alb a mielului
fericită colină sunt
trup fericit
sfîntă ca iarba mormintelor
celor de două ori îngropaţi

dincolo de lumină sunt alte lumini
se-aude un plîns printre vii
cel ce fuge purtînd între umerii lui
un copil
nu poate fi decît sufletul
cu poala veşmîntului plină de
struguri şi frunze


who is running

loving I am drowning in pollen
and in the tear of the dog
loving I am passing through the peace
of white lead of the lamb
happy hill I am
happy body
holy as the grass of the graves
of the twice burried


beyond the light there are other lights
it is heard a cry among the living
who is running carrying a child
on his shoulders
can be only the soul
with the lap of his garment full of
grapes and leaves

26.08.2011

Ştefan Augustin Doinaş


FOAMEA DE UNU

Voi numere-n delir, scrumite grupuri,
cum pot să vă slăvesc ? Iubire, tu -
fii vîntul roşu ce-a bătut prin trupuri
şi, timp de-o clipă,-n carnea lor făcu
să ardă-ntregul : cel ce ca un umăr
de zeu luceşte, care nu e nici
absenţa numărului, dar nici număr!
Învaţă-mă cum să hrănesc aici
o pasăre ce n-are timp să zboare
căci piere - pui - în propriul ei ou,
o boare ce respiră-n altă boare,
un cîntec care nu-i decît ecou ;
şi, mai ales, aceste vagi răsfrîngeri
într-o oglindă spartă, ca şi cum
oceanul ar scuipa pe ţărmuri îngeri
exact în patu-n care noi zăcum.
Al cui nisip suntem ? Cel ce nu poate
să numere ( de-a pururea fiind
doar Unu ) vai ! e numărat în toate
fragmentele - ce-l neagă putrezind...


HUNGER FOR ONE

You, numbers in delirium, ashed clusters,
how do  I worship you ? Love, you -
be the red wind that has blown in the bodies
and for a moment, in their flesh made
burn the whole : who like a shoulder
of a god is shining, who is neither
the absence of a number, nor a number !
Teach me how to feed here
a bird who did not have time to fly
because she die - a chiken - in her own egg,
a breath who is breathing into another breath,
a song who is but an echo ;
and, especially, these vague reflections
in a broken mirror, as
the ocean would spit on its shores angels
exactly in the bed where we have lied.
Whose sand are we ? That who can not
caunt ( forever being
only One ) oh ! he is counted in all
the fragments - which denies him rotting...

25.08.2011

Ana Blandiana


LEGĂTURI

Totul este eu însămi.
Daţi-mi o frunză care să nu-mi semene,
Ajutaţi-mă să găsesc un animal
Care să nu geamă cu glasul meu.
Pe unde calc pămîntul se despică
Şi morţii care poartă chipul meu
Îi văd îmbrăţişaşi şi procreînd alţi morţi.
De ce atîtea legături cu lumea,
Părinţi atîţia şi urmaşi siliţi
Şi toată-această nebunească-asemănare ?
Mă hăituieşte universul cu mii de feţe ale mele
Şi nu pot să mă apăr decît lovind în mine.


CONNECTIONS

Everything is myself.
Give me a leaf that wouldn't be alike me,
Help me find an animal
That wouldn't groan with my voice.
Everywhere I step the earth is splitting
And I see the dead bearing my image
Embraced and procreating other dead.
Why so many connections with the world ?
So many parents and forced offsprings,
And all this crazy resemblance ?
The universe is hunting me with thousands faces of mine
And I cannot defend myself but hitting me.

24.08.2011

Emil Botta

Constantin P. Popescu : Arca mării 

DE CAELO

Pe ramurile tale, arbore noptatic,
văzui al veciilor porumbiel singuratic,
ce, drăgăstos gîngurind, aştepta.
Şi crini purtînd,
vestitorii unei melodioase tragedii
scuturau pe rînd
în urne aripile sidefii.
Prin strălucindul arhipeleag,
din stea în stea, se îndrepta spre lună,
cu toate pînzele întinse.
Melancolie, barca-mi nebună.
Şi printre doruri plutea,
printre cereştile clare odoare.
Melancolie, iubirea mea,
din visări în visare.


DE CAELO

On your branches, nighty tree,
I have seen the lonely dove of the eternity,
which, sweetly cooing, was waiting.
And carrying lilies,
the heralds of a melodious tragedy
were shaking their pearly wings in the urns.
Through the bright archipelago,
from star to star, was heading to the moon,
with its sails up.
Melancholy, my crazy boat.
Among longings was floating,
among the clear heavenly jewels.
Melancholy, my love,
from dreams to dream.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...